München, capitala Bavariei, este în centrul Europei. O zi de condus este suficientă pentru a ajunge în toate zonele importante din Europa. Noi ne-am deplasat de la München spre pasul Stelvio, lacul Como, San Remo și Coasta de Azur cu un BMW 525d Touring. O călătorie de vis de 2.200 km dus-întors.
După ce Alfa Romeo și-a botezat primul SUV Stelvio și Jeremy Clarkson declarase acum mai mulți ani că Transfăgărășanul este cel mai frumos drum din lume, iar Mazda a organizat primul test drive internațional în România tot pe Transfăgărășan, am zis că e timpul să facem o comparație. Care e mai frumos? Stelvio Pass sau Transfăgărășanul?
În acest scop, am pornit de la München cu un BMW 525d Touring, o mașină ideală pentru călătorii lungi cu familia. Germanii îi spun lui 525d „goldene mitte” adică alegerea optimă între 520d tot cu 4 cilindri ca și 525d, și 530 d cu 6 cilindri. Diferența dintre 520d și 525d este o turbină, 41 CP și 100 Nm în plus.
Ca să ajungi în pasul Stelvio, cea mai scurtă rută trece prin Garmisch-Partenkirchen, o stațiune celebră de sporturi montane. Pentru că înainte de toate, Garmisch este faimoasă pentru etapa din turneul celor 4 Trambuline, stațiunea germană având cea mai lungă trambulină din lume, de 140 metri.
Locul de desfășurare al etapei din Turneul celor 4 Trambuline a devenit cunoscut încă din 1936, unde pe această arenă – Stadionul Olimpic de Ski – a avut loc a patra ediție a Jocurilor Olimpice de Iarnă pe 6-16 februarie 1936 la care au participat 28 națiuni, 755 sportivi la care au asistat 619.000 spectatori în total așa cum scrie și pe plăcuța comemorativă de la intrarea pe stadion.
De la Garmisch, drumul ne duce prin Austria, prin Fernpass, un pas alpin din Tirol, care ajunge până la 1.212 metri. Drumul nu este la fel de spectaculos ca în pasul Brenner spre exemplu, dar peisajul este superb. De altfel, Tirolul indiferent că vorbim de zona de est sau de vest, este un loc ideal pentru a-ți petrece o vacanță la ski. După coborârea din Fernpass intrăm în Italia, la doi pași de granița elvețiană.
Aici te întâmpină o salbă de lacuri montane, mai puțin cunoscute la noi, cel mai faimos fiind cel de la Resia, care este cel mai mare lac situat la o altitudine de peste 1.000 metri din Alpi. Este un lac artificial cu un baraj construit din 1947 pe locul unui fost sat. Aproape de malul dinspre șosea, principala atracție turistică este turnul bisericii scufundate din Resia datând din secolul 14. Iarna când lacul îngheață, se poate ajunge pe gheață la turnul aflat la circa 20 m de mal.
De la Resia, drumul continuă spre Solda, o stațiune montană italiană cochetă care este ultimul popas înainte de asaltul lui Stelvio Pass. Ca majoritatea stațiunilor montane italienești, ai la dispoziție zeci de kilometri de pârtii de schi și deși se spune că nu în Italia mănânci cea mai bună pizza, restaurantul de la Hotel Nives ne-a dovedit contrariul. Mai ales că cina s-a încheiat și cu cea mai bună înghețată italiană, toate la prețuri sub ce găsești la noi în Poiană.
De la Solda, drumul începe să urce încet spre pasul Stelvio, deschis ca și Transfăgărășanul temporar, între mai și noiembrie. Pasul este străjuit la est de vârful Ortles, de 3.905 metri, cel mai înalt vârf din zonă, ale cărui pante dinspre pas sunt acoperite de un ghețar vizibil aproape tot drumul. Zona dinspre nord a pasului este formată din 48 ace de păr, numărul fiecărui viraj fiind inscripționat pe o piatră, și drumul urcă foarte abrupt pe ultimii kilometri, acele de păr fiind plasate aproape unul sub altul.
Datorită ghețarului, peisajul este spectaculos dar din cauză că acele de păr nu pot fi văzute toate de sus într-o priveliște panoramică și valea dintre ghețar și drum este relativ îngustă și pietroasă, fără vegetație prea multă în zona superioară, drumul nu are în opinia mea acel efect de wow pe care ți-l creează partea de nord a Transfăgărășanului. Ajungem apoi sus, unde o plăcuță ne anunță că suntem la o altitudine de 2.758 metri și că sunt 48 de viraje până jos.
Din pas, drumul coboară către Bormio mai lin, cu viraje mai largi și o priveliște total schimbată, cu mai multă vegetație și o deschidre mai mare. Sunt încă 27 de viraje până jos în Bormio, o cunoscută stațiune de munte italiană, ceea ce înseamnă 75 de viraje în total. După parcurgerea lui Stelvio pass, e greu de dat un verdict care este mai frumos – Stelvio sau Transfăgărășan. Fiecare este spectaculos în felul lui. Cert e că amândouă trebuie parcurse măcar o dată în viață.
Din Bormio, ne îndreptăm spre lacul Como trecând prin Tirano. Tirano mai este cunoscut și prin faptul că este gara terminus a expresului Bernina, un tren elvețian pe ecartament îngust aparținând liniilor Rhatische Bahn. Ca să nu vă încurc prea mult, este o mocăniță elvețiană foarte modernă cu vagoane panoramice.
Bernina Express pleacă de la Tirano la St. Moritz, iar a doua „mocăniță“ Glacier Express, de la St. Moritz la Zermatt. În timp ce noi am distrus mocănița din Apuseni, de la Turda la Câmpeni, elvețienii au făcut o fabrică de bani din această afacere care a devenit o atracție turistică. Deși parcurgerea lui Bernina Express de la un cap la altul costă o mică avere – 131 franci elvețieni – era coadă la bilete în gara din Tirano. Iar 80% dintre turiști erau asiatici.
De la Tirano drumul duce prin Sondrio către nordul lacului Como. Am coborât pe malul stâng cum vii dinspre nord. Toate satele de pe malul lacului Como arată spectaculos însă sunt de reținut Dervio, Colico și Varenna. Varenna e un loc elitist pentru oameni cu bani însă Dervio e un loc ideal să te retragi la pensie.
Trecem prin Milano și intrăm pe autostrada Milano-Genova. În apropiere de Genova ne atrage atenția interdicția de drum care apare și pe googlemaps după tragedia cu prăbușirea podului Morandi pe 13 august, cu doar o săptămână înainte de a trece pe acolo. Mă gândesc cu oarecare strângere de inimă că autostrada Genova-San Remo are câteva zeci de viaducte înalte și zeci de tuneluri. Apropo de costuri, Milano-San Remo pe autostradă, circa 300 km, costă 29,50 euro. La noi, guvernul vrea să pună 7 euro preț pe București-Ploiești, o autostradă de 55 km construită la șes.
San Remo este un oraș tipic Italian, cu străduțe înguste, piațete cu terase, și mult mai multe scutere decât mașini pe străzi. Cazinoul din San Remo este impunător, dar în acest caz, reclama întrece realitatea. San Remo rămâne faimos pentru festivalul de muzică dar sunt destinații turistice mai atractive.
Intrăm apoi în Franța pe cunoscuta Coastă de Azur și ne îndreptăm spre Nisa. Întrucât ruta Monte Carlo-Nisa-Antibes-Cannes este foarte cunoscută nu mai insist prea mult, dar vreau totuși să amintesc câteva lucruri care merită văzute.
În cazinoul din Monte Carlo s-a amenajat o expoziție cu mașinăriile de jocuri mecanice și cum au evoluat de-a lungul timpurilor, iar la doi pași de Cazino, tot pe malul mării, se află Grimaldi Forum, care este printre altele, gazda ceremoniilor de acordare a Balonului de Aur sau a tragerii la sorți pentru diverse competiții.
În fața clădirii se află un Walk of Fame în care și-au lăsat amprenta cei mai cunoscuți fotbaliști din lume printre care și Gică Hagi al nostru. Mai puteți vizita acvariul din Monte Carlo, care este conectat cu marea prin conducte subterane și muzeul auto cu colecția de mașini a prințului Albert de Monaco.
Apoi puteți da o tură chiar și pe jos urmând traseul circuitului de Formula 1 care trece și prin portul din Monte Carlo unde puteți admira yachturile de milioane de euro.
Merită să vă opriți apoi între Nisa și Antibes la Marineland, care include pe lângă un clasic Aqualand, un delfinariu imens, un parc acvatic cu demonstrații de dresuri de orci, foci și lei de mare și o grădină zoologică. Pentru că pe plaja de la Cannes din fața Palatului Congreselor limba principală e rusa și nu ai unde să arunci un ac în sezon, vă recomand să luați vaporașul până la insula Santa Margareta, unde puteți petrece o zi de plajă liniștită. Nu în cele din urmă, o plimbare cu bicicleta pe faimoasa Promenade d’Anglais din Nisa nu ar trebui ratată mai ales că prețurile la închirieri sunt modice.
Citește și Test drive BMW 520d Touring
De la Nisa ne reîntoarcem spre München pe altă rută alegând malul celălalt al lacului Como, străjuit de un drum mai lung și mai virajat. Merită să vă opriți câteva minute la Villa D’Este în Cernobbio unde se ține în fiecare an concursul de eleganță sau să vedeți vila Oleandra a lui George Clooney din Laglio.
Un oraș foarte frumos este și Menaggio. De la lacul Como urcăm spre nord spre St. Moritz, celebra stațiune montană elvețiană. Înainte de St. Moritz, dacă sunteți pasionați de windsurf, vă puteți încerca abilitățile în lacurile Sillersee și Silvaplanersee.
Din St. Moritz, locul de unde pleacă și faimosul Glacier Express, am urmat traseul lui Bernina Express prin Pontresina, Poschiavo și Brusio prin pasul Bernina. Peisajul este fascinant cu munți acoperiți de ghețari care coboară până la malul unor lacuri de un albastru deschis pentru ca a doua parte a pasului să fie străjuit de munți împăduriți.
După Pontresina virăm stânga spre o stațiune mai puțin cunoscută care se află în Italia, Livigno. Arată de parcă ar fi un oraș de pe altă planetă, complet izolat între munți, foarte curat și îngrijit, ideal pentru sporturile de iarnă. Surpriza a fost că Livigno este o zonă liberă de taxe, motorina costând 0,95 euro.
De la Livigno mergem pe malul lacului Livigno și apoi plătim 14 euro pentru a trece printr-un tunel de 3 km similar cu cel de la Bîlea lac care ne aduce din nou în Elveția în parcul natural al Elveției. De acolo urcăm spre Austria revenind pe drumul către Garmisch după o călătorie superbă de 2.200 km.
Mașina de test: BMW 525 d Touring
Mașina de test a fost un BMW 525 d echipat cu motorul bi-turbo diesel cu turbină de joasă și de înaltă presiune, de 2 litri și 231 CP. Cuplul motor maxim atinge o valoare respectabilă de 500 Nm și este obținut încă de la 2.000 rpm. 525 d este un model ideal de vacanță deoarece are o sarcină utilă de nu mai puțin de 720 kg, cuplul motor generos de 500 Nm face față în orice situație, iar volumul portbagajului standard de 570 litri permite acomodarea fără probleme a bagajelor a patru persoane.
Modelul de test costă în versiunea de bază 59.857 euro și avea pachetul Sport Line (2.819 euro) care include tapițerie piele, jante de aliaj ușor de 18 inci încălțate cu pneuri 245/45 R18, ornamente interioare negru lucios cu inserții Pearl Chrome, plus numeroase ornamente negru lucios la exterior la grila radiatorului, la prizele Air Breather și evacuări negru cromate.
Spre deosebire de multe modele Seria 5 cu pachet M Sport pe care le-am condus în România, modelul de test era echipat cu o suspensie adaptivă (1.220 euro) care în combinație cu jantele moderate în diametru, de 18 inci, asigură un confort excepțional la rulare. Cel puțin pe modul Comfort, 525d, beneficiind și de ampatamentul foarte lung de aproape 3 metri (2.975 mm), parcă plutește peste șosea. Iar pe modul Sport nu se înclină aproape deloc oferind un compromis perfect. Mai există și modul Adaptive care reacționează în funcție de starea drumului.
Excepționala cutie automată Steptronic Sport cu padele în spatele volanului este standard. Dacă se programează o destinație de navigație, softul cutiei este conectat cu sistemul de navigație și astfel, aceasta recunoaște când urmează pe viraj și retrogradează înainte având întotdeauna treapta potrivită. A fost cu adevărat excepțional să am întotdeauna cuplată treapta a doua înaintea de atacarea acelor de păr din pasul Stelvio.
Și de fapt să am întotdeauna treapta optimă cuplată, chiar mai bine decât aș fi putut anticipa și schimba cu mâna. Altă cutie automată mai eficientă ca acesta nu există.
Și acest lucru ajută enorm la consum. Anul trecut, un 530 d xDrive a consumat pe un traseu mai ușor 7,5 l/100 km. Acum, 525 d, fără tracțiune integrală, a coborât la 6,8 l/100 km, dar în condiții mai grele, cu mai multe drumuri prin orașe, cu mai puțin parcurs pe autostradă și trecând prin trei pasuri alpine cu mare diferență de nivel. Rezultatul de 6,8 l/100 km este excepțional și confirmă eficiența deosebită a motoarelor diesel BMW.
Cum ajungi
Am pornit de la München pe A95, iar după ce se termină autostrada, pe drumul 2 până la Garmisch. De acolo urmăm drumul 23 spre Ehrwald, Austria, trecem prin Fern pass pe 187 și 189 și intrăm pentru scurt timp pe A12. Ieșim apoi pe 180 către Nauders și intrăm în Italia pe SS 40 și SS 38 până spre Solda. Din Solda continuăm pe SS 38 peste pasul Stelvio până în Bormio.
De acolo, pe același SS38 ajungem la Colico pe malul estic al lacului Como. Dacă vreți să mergeți repede urcați pe SS36 dar nu veți vedea prea multe pentru că sunt multe tuneluri. Mai lung dar mult mai frumos este drumul prin stațiunile de pe malul lacului Como. Autostrada SS36 continuă până la Milano unde vă urcați pe A7 către Genova și apoi pe A26 ajungeți pe malul mării.
Continuați pe autostrada E80 către granița cu Franța unde intrați pe A8 care duce la Nisa. Ne-am întors pe același drum până la Milano după care am urcat spre nord pe malul vestic al lacului Como pe A8, apoi pe A9 până la Como după care am cotit pe SS340 pe malul lacului Como.
Apoi am continuat pe SS36 și SS37 către St. Moritz, intrând în Elveția pe ruta 27, iar după St. Moritz pe drumul 29 către Pontresina. După Pontresina se face stânga către Livigno în Italia, iar după tunelul de la lacul Livigno intrăm din nou în Elveția pe drumul 27 care ne duce în Austria. Continuăm pe drumul 180 până ne intersectăm cu A12 de unde urmăm acleași drum de la dus spre Garmisch și München.
