Preşedintele marelui grup auto Stellantis, John Elkann, a dezminţit speculaţiile referitoare la o posibilă fuziune cu grupul francez Renault.
„Nu există niciun plan în analiză referitor la o fuziune cu alţi constructori”, a declarat Elkann, adăugând că grupul este concentrat pe punerea în aplicare a planului său de afaceri pe termen lung.
Ideea că Stellantis și Renault ar putea fuzoiona a fost indusă de un articol al publicației italiene Il Messaggero, apărut duminică, în care se menționa că guvernul francez, care este cel mai mare acţionar la Renault şi, de asemenea, are o participaţie la Stellantis, analizează o posibilă fuziune a celor două grupuri.
În plus, speculația a fost amplificată de un interviu al directorului executiv Stellantis, Carlor Tavares, preluat de Bloomberg. În acesta, Tavares menționa că ascensiunea producătorilor auto chinezi, eforturile Uniunii Europene de a elimina treptat motoarele cu combustie și contractele costisitoare ale producătorilor cu sindicatele se numără printre factorii care alimentează un potențial mai mare de fuziuni și achiziții.
„Consolidarea va veni și va pune zona occidentală într-o situație dificilă în care va trebui să decidă ce să facă cu reglementările antitrust. Normele actuale sunt contraproductive pentru a face față ofensivei chineze. La un moment dat, dacă trebuie să finanțezi o tehnologie foarte scumpă și nu ai anvergura necesară, te vei pune în dificultate. Din fericire, datorită Uniunii Europene, căreia aș dori să îi mulțumesc aici, am putut crea Stellantis și este absolut corect să spunem că am fost sprijiniți de UE. Dacă nu am fi făcut acest lucru, am fi avut mari probleme. FCA ar fi avut probleme, iar PSA ar fi avut probleme. Așa că a fost mișcarea corectă la momentul potrivit”, a declarat Carlos Tavares.
Întrebat dacă este de părere că grupul Renault este vulnerabil în acest context, Tavares a explicat că „lipsa de amploare este întotdeauna o problemă. Este, de asemenea, o chestiune de strategie. Respect curajul celor de la Renault de a face ceva foarte diferit. Și acesta este unul dintre motivele pentru care mă uit la ceea ce fac ei, pentru că este revigorant și pentru că pot învăța din oricare dintre lucrurile bune pe care le-ar face. Ar putea fi pentru mine o sursă de inspirație pentru lucruri pe care le-am putea face noi înșine. Ceea ce fac ei în Franța este bun, iar eu încerc să fac față unui concurent foarte dur. (…) Este destul de clar că această transformare (n.n. – a Renault) va duce la un anumit număr de probleme. Vedeți parteneri sau furnizori chinezi tot mai mulți în constelația Renault. Vom vedea cum se va desfășura acest lucru, inclusiv în ochii guvernului francez. Nu am un interes specific pentru această companie mai mult decât pentru oricare alta. Observ doar că au o strategie diferită. Dar toți am arătat întotdeauna respect față de această companie. Am fost surprins de strategia lor „Old Co.-New Co” (companie veche – companie nouă). Și, după cum știți, gândirea mea este exact opusă. Eu consideră că e nevoie de o singură echipă care să orienteze compania într-o singură direcție, cu toată amploarea și toată puterea. Pentru că ceea ce va finanța electrificarea este profitabilitatea mașinilor cu motoare termice. Așadar, dacă tăiați ceea ce este profitabil și izolați ceea ce nu este profitabil, cum puteți finanța ceea ce nu este profitabil într-o lume în care ratele dobânzilor sunt ridicate?”
Totuși, în afara opiniilor proprii despre strategia Renault și a micii sugestii că guvernul francez (n.n. – acționar al Renault) ar putea fi nemulțumt de aceasta, Carlos Tavares nu a făcut vreo referire la o posibilă fuziune între cele două grupuri.
Luni dimineaţă aceste informaţii au dus la o creştere cu peste 4% a cotaţiei titlurilor Renault, traderii fiind de părere că acest avans se datorează speculaţiilor din presă cu privire la o potenţială fuziune. Declarația lui John Elkann a limitat însă rapid creşterea înregistrată de acţiunile Renault la 1%.
Grupul francez Renault, proprietarul mărcii Dacia, are o valoare de piaţă mai mică decât Stellantis, grup apărut în 2021 ca urmare a fuziunii între compania franceză PSA şi cea italo-americană Fiat Chrysler.
Potrivit analiştilor o eventuală fuziune între Renault şi Stellantis s-ar lovi de obstacole din partea autorităţilor de reglementare din domeniul concurenţei precum şi de probleme sociale, ca urmare a duplicării facilităţilor de producţie în Franţa.
În ultimele luni au existat dispute între guvernul de la Roma şi grupul Stellantis cu privire la producţia realizată în Italia de proprietarul mărcii Fiat. Premierul italian Giorgia Meloni a declarat săptămâna trecută că grupul Stellantis, care pe lângă Italia are operaţiuni semnificative şi în Franţa şi SUA, a acţionat uneori împotriva intereselor naţionale italiene. De asemenea, ministrul italian al Industriei, Adolfo Urso a vorbit săptămâna trecută de posibilitatea ca guvernul italian să preia o participaţie la Stellantis, în ideea de a ajuta la contrabalansarea influenţei franceze.
