Pentru ca pe viitor să nu mai fie luați prin surprindere de sezonului rece, considerăm utilă prezentarea unor sfaturi practice pentru automobilişti. Să vorbim despre anvelopele cu crampoane.
Nu e greu să ne dăm seama de importanţa anvelopelor în siguranţa rulajului pe asfalt şi nu numai. Fie că mergem pe şoseaua către ultimul sat pierdut în nordul Moldovei, fie că alergăm la Indianapolis, fără „gume” bune nu se poate.
Dacă ne opreşte un poliţist, s-ar putea să observăm că rigleta nu se afundă destul în striaţii. Dacă ne mai ia şi talonul, chiar că ne-am putea enerva. Ce ar trebui să facem ca acest „film” să nu se producă vreodată?
Prima idee care prinde contur în capul românului descurcăreţ este să se scarpine în pungă şi să-l ungă pe „gabor”. Merge de multe ori. Cu puţin noroc şi multă diplomaţie, taxa e suportabilă. Problema cea mai mare rămâne însă nerezolvată: din şanţ nu se scoate şpaga, iar prăpastia în care putem cădea dintr-un derapaj infernal nu poate fi evitată prin mită. N-ar fi mai ieftin să fim echipaţi cu ceea ce este necesar decât să plătim, Doamne fereşte, spitalizarea?
Şi, tocmai pentru că vine iarna, trebuie să fim de două ori mai prudenţi. Speranţa că „mie nu mi se întâmplă” nu merge. Anvelopele de iarnă se prezintă deci ca o necesitate stringentă, indiferent de tipul autoturismului. Mai mult, cu un astfel de cauciuc se poate rula în bune condiţii şi vara, dar, atenţie, reciproca nu este valabilă.
Desigur, există modele care se pretează numai la gheaţă şi zăpadă, care pe suprafaţa de rulare sunt prevăzute cu crampoane. Acestea se livrează ori odată cu anvelopa, adică montare „de-a gata”, fie se monteză în momentul cumpărării, în prezenţa clientului. Despre această curiozitate din lumea echipamentelor pentru autoturisme nu vă vom spune decât că există păreri contradictorii.
Unii specialişti afirmă cu tărie că invenţia reprezintă un enorm pas înainte în evoluţia tehnologică legată de siguranţa rutieră. Spaţiile de frânare pe carosabil impropriu s-au redus atât de mult încât nici măcar nu se mai poate spune că există vreun pericol direct. Peste toate acestea se adaugă faptul că, în cazul alternanţei zăpadă-asfalt uscat, nu e nevoie să schimbaţi roţile, singurele inconveniente fiind un zgomot specific, inconfundabil (dacă îl cunoaşteţi deja) şi o uzură mai pronunţată a cauciucului, de fapt a cuielor de pe el.
Toate bune şi frumoase, am putea spune. Dar orice copil ştie că nu s-a inventat încă nimic fără cusur. Nici anvelopele „cu cuie” nu sunt intruchiparea perfecţiunii, dar aici neplăcerile au venit oarecum pe căi ocolite. Testele efecuate de constructori şi chiar de cei din presă au fost pozitive, nu s-a semnalat nimic îngrijorător.
Altfel au stat lucrurile în traficul obişnuit. Din cauza comportamentului lor foarte bun, cum am mai spus, aproape de situaţia de asfalt uscat, ceilalţi participanţi la trafic au fost luaţi prin surprindere, reacţia lor fiind ori tardivă, ori lipsită de efect.
Asta datorită diferenţelor enorme dintre anvelopele speciale şi cele obişnuite, fie ele chiar de iarnă. Tocmai de aceea, s-a recomandat, mai în glumă, mai în serios, ca toţi posesorii de anvelope cu cuie să se uite în oglindă înainte de a pune frână.
Pe de altă parte, marile firme producătoare de anvelope posedă departamente specializate pentru dezvoltarea de produse destinate vremii nefavorabile. De exemplu, şanţurile adânci, late pe circumferinţă, produc pârtie prin apa de ploaie de pe drumuri. Apa este evacuată mai repede dinspre centru printr-un design direcţional.
La acesta din urmă, profilul este astfel conceput ca apa să fie condusă rapid către margini. Cu cât sunt eliminate mai repede substanţele care se interpun între cauciuc şi asfalt, cu atât mai bine, aderenţa creşte.