Unii pasionaţi afirmă că tuningul este pentru automobil ceea ce este pentru o femeie machiajul: nu este obligatoriu, dar îi dă o înfăţişare mai agreabilă şi de efect.
Există posesori de automobile pasionaţi de tuning, care acordă zeci sau chiar sute de ore din timpul lor liber pentru a ameliora aspectul maşinii. Aceştia gândesc faptul că maşina este ca o a doua lor casă, iar tuning-ul este un mod de a te face remarcat şi de a-şi afirma propria personalitate. Aceştia nu doresc să posede o maşină identică cu a vecinilor şi nici să fie echipată la fel. Prin tuning doresc s-o înfrumuseţeze şi s-o facă unică.
Dar nu toţi amatorii de tuning au gusturi apreciate de toată lumea. Una este să foloseşti pe automobilul personal un kit de caroserie discret, ce se adresează unor oameni cu gusturi de calitate (anvelope mai late, jante mai strălucitoare, tobe de eşapament inoxidabile, dar silenţioase, bare anticoliziune şi alte piese cu design avangardist) şi alta este să-ţi montezi tobe de eşapament preluate de la maşinile de curse, zgomotoase şi poluante, numai pentru a câştiga câţiva cai putere sau să instalezi aparatură audio cu sonorităţi stridente de mare putere şi să vopseşti caroseria în culori ţipătoare, să montezi la exterior coarne de taur şi tot felul de abţibilduri de prost gust, să-i modifici suspensia ca la maşinile sport şi să-i montezi capace de roţi, spoilere şi eleroane care măresc gabaritul iniţial.
Astfel de modificări, şi mai ales cele referitoare la modificarea dimensiunilor exterioare, la creşterea puterii motoarelor, a consumului şi a nivelelor de noxe şi de zgomot nu sunt acceptate de experţii auto, de fabricanţi şi nici de societăţile de asigurare, dacă nu sunt omologate pentru maşinile respective. În caz de accident sau de deteriorare, ca urmare a modificării puterii motorului sau a altor caracteristici constructive, posesorii unor astfel de maşini nu primesc nici un fel de asigurare.
Mai mult, sunt puşi de multe ori să plătească nişte sume exorbitante pentru pagubele provocate. Tuning-ul a juns la noi mai ales în ultimii 20 de ani, dar acest fenomen este mult mai vechi, a apărut pe la jumătatea secolului XX în SUA, cuprinzând automobilişti de toate vârstele. La noi, persoanele cu venituri modeste care posedă un automobil îşi cumpără accesorii mai ieftine, pe care le montează singuri sau împreună cu alte persoane nespecializate, încercând să-i dea acestuia o notă personală.
În ce măsură reuşesc sau nu, doar noi, ceilalţi, care-i privesc pe stradă, putem confirma sau infirma. Priviţi aşadar, cu atenţie aceste apariţii ciudate şi daţi-le calificativul dumneavoastră. Ei chiar asta doresc: să fie priviţi, apreciaţi şi chiar admiraţi pentru ceea ce au reuşit să facă.
