Renault Captur versus Citroën C4 Cactus, Peugeot 2008. Picnic cu baguettes diesel

Astăzi, dacă nu ai un crossover de clasă mică în gamă, nu exiști. Cu poziția lor mai înaltă la volan, ceva mai mult spațiu interior decât într-un hatchback din segmentul B, garda la sol ceva mai ridicată și aspectul înșelător de off-roader, modelele precum Renault Captur, Citroën C4 Cactus sau Peugeot 2008 sucesc mințile oamenilor care nici nu știau că au nevoie de toate astea până acum câțiva ani.

Nu sunt multe segmente în care mărcile franțuzești să mai aibă o prezență atât de demnă de luat în seamă ca în cazul crossoverelor de clasă mică. Faptul că aceasta este și una dintre cele mai active clase în prezent probabil că nu este chiar o coincidență, însă cert este că oferta de acest gen din țara libertății, egalității și fraternității este neobișnuit de eterogenă – un lucru cu atât mai bizar cu cât două dintre modelele aici de față sunt colege de concern.

În fața alegerii între un crossover mic și un hatchback obișnuit, mașinile astea oferă atât motive raționale, practice, cât și unele emoționale. Din prima categorie fac parte cele enumerate în șapoul articolului: spațiul mai generos, poziția mai înaltă la volan sau garda la sol ceva mai ridicată; partea subiectivă, însă, este cel puțin la fel de importantă, mulți oameni alegând mașini din segmentul ăsta datorită aspectului care trimite cu gândul la aventură, la incursiuni în off-road și, în general, la un stil de viață activ pe care, probabil, nu-l au, dar pe care și-ar dori ca noua lor mașină să li-l aducă.

Ar mai fi adăugat listei și un sentiment sporit de siguranță, însă nu mi-e foarte clar în care dintre cele două categorii s-ar încadra având la bază și un sâmbure de adevăr (masa mai mare a unui crossover decât a hatchback-ului echivalent), dar și un efect placebo generat de aspectul mai robust și senzația că ți se oferă mai multă mașină pentru banii plătiți.

Indiferent de motive, atâta vreme cât oamenii vor continua să le cumpere, noi vom continua să le testăm și așa se face că avem astăzi în față cheile de la un Citroën C4 Cactus 1.6 e-HDi 92 ETG6, un
Renault Captur 1.5 dCi 110 Intens și un Peugeot 2008 1.6 e-HDi 115 Allure. Trei mașini diesel din aceeași clasă, toate cu tracțiune față, dar totuși foarte diferite.

În primul rând, Citroën C4 Cactus este singurul din test cu o cutie automată, însă contrar obișnuinței, asta nu constituie un avantaj. De fapt, cutia manuală robotizată (așa cum este ea numită) face din Cactus o mașină aproape imposibil de condus altfel decât în modul secvențial în care treptele sunt schimbate cu ajutorul padelelor din spatele volanului. Altfel, cuplând „D” cu ajutorul schimbătorului de viteze care a luat forma a trei butoane uriașe (ca un telefon pentru persoane cu nevoi speciale), cutia de viteze capătă o minte a ei, una care rareori se va suprapune cu cea a șoferului. Mai mult decât atât, orice schimb este însoțit de o pauză lungă și de o smucitură, atunci când treapta următoare este cuplată. Dacă vrei să depășești, spre exemplu, și te afli în ultima treaptă, apăsând puternic accelerația, mașina va da întâi în nas din cauza retrogradării și, câteva secunde bune mai târziu, vei putea să profiți de cuplul și puterea de care aveai nevoie în secolul precedent.

Cu o cutie manuală, sunt convins că C4 Cactus devine o altă mașină și ar fi și păcat să nu te poți bucura de toate celelalte lucruri bune pe care le oferă. Scaunele lui C4 Cactus sunt ca niște fotolii, extrem de confortabile,  însă și cu o susținere laterală adecvată, planșa centrală a bordului are doar cinci butoane și o groază de spații de depozitare etajate, iar ecranul sistemului de infotainment arată foarte elegant – poate chiar un pic prea elegant pentru restul interiorului care are un aer de… beach buggy combinat cu puțin surf car – și cuprinde majoritatea comenzilor (inclusiv cele legate de climatizare). De fapt, C4 Cactus este un paradox din mai  multe puncte de vedere, trecând rapid de la elemente de design extravagant la soluții de scădere a costurilor.

Din punct de vedere dinamic, atunci când astrele se aliniază sau când cutia e folosită în modul manual, Cactus este chiar foarte plăcut la condus, cu o direcție corectă – comparabilă cu cea din 2008 și peste cea a Capturului – un motor mai capabil decât lasă să se înțeleagă cei 92 CP și o suspensie care face ca poziția joasă la volan să nu fie irosită, permițându-i lui C4 Cactus să abordeze virajele cu destul aplomb.

În ceea ce privește pasagerii, Citroën C4 Cactus pune la dispoziție mult spațiu, problemele apărând mai degrabă la portbagaj. Chiar dacă volumul nu este mic (358 de litri îl plasează pe Cactus pe locul doi după Captur) buza foarte înaltă a portbagajului îngreunează accesul, iar bancheta cu spătar nefracționat se rabatează incomod, necesitând apăsarea ambelor butoane simultan. În plus, odată culcată, suprafața obținută e departe de a fi plană.

Peugeot 2008 nu are parte de problemele astea. E drept că vine cu cel mai mic volum pentru portbagaj din test (350 litri), însă încărcarea este foarte facilă datorită absenței unei margini
înalte a portbagajului, iar bancheta fracționabilă se rabatează facil (șezutul culisând puțin
înainte) dând naștere unei suprafețe perfect plate. Forma bombată a plafonului în partea din spate face ca spațiul la cap pentru locurile din spate să fie cel mai mare în 2008 (92 cm),  dublat de valori favorabile și pentru restul măsurătorilor care nu arată bine doar pe hârtie, ci se și simt odată urcat pe banchetă.

Peugeot 2008 preia rețeta lui 208 în ceea ce privește bordul, păstrând volanul de dimen-
siuni mici și cadranele ce trebuie privite pe deasupra volanului, lucru care îi avantajează clar pe cei înalți. Nu știu alții cum sunt, dar în ceea ce mă privește e un aranjament bun, volanul mic potrivindu-se de minune cu direcția bine echilibrată, iar cadranele amplasate atât de sus reducând cursa pe care privirea trebuie s-o parcurgă atunci când vrei să citești anumite informații. Planșa de bord nu este la fel de îndrăzneață ca la Citroën, însă e și ea destul de lipsită de butoane (12, mai exact), cele câteva existente fiind amplasate ergonomic.

Motorul 1.6 e-HDi este, desigur, același ca și cel din C4 Cactus, însă pe Peugeot 2008 dezvoltă 115 CP, datorită turbinei cu geometrie variabilă, în versiunea de 92 CP lucrând o turbină cu geometrie fixă. Motorul lui Peugeot este cel mai puternic din test și lucrul ăsta se simte foarte clar și fără a avea tabelul cu datele tehnice în față, 2008 având și cel mai mare cuplu, disponibil încă de la 1.750 rpm. De fapt, tabelul este chiar un pic înșelător pentru că în realitate, diferențele sunt sesizabil mai mari decât o arată cifrele. Acolo unde 1.5 dCi-ul din Captur se luptă să anime mașina, 1.6 e-HDi-ul de sub capota lui 2008 o face cu mai multă ușurință și cu mult mai puțin zgomot.

Din fericire, performanțele motorului sunt reflectate și de o ținută de drum foarte bună care lasă senzația că  vecinii de la Citroën au lipsit la câteva ore de curs din interiorul alianței în care s-au predat noțiunile de bază în construcția trenului de rulare.

Dintre toate trei, Peugeot 2008 are cel mai neutru comportament în viraje, cu reacții previzibile și o comunicare excelentă cu șoferul. Principalul responsabil pentru asta este direcția fermă, ușor contrastantă cu aspectul de jucărie al volanului diminutiv. Cutia de viteze este bine etajată, însă schimbătorul în sine are momente când e ușor imprecis, plătind tribut unei tije destul de lungi. Chiar dacă nu are tracțiune integrală, Peugeot 2008 vine cu sistemul Grip Control care permite selectarea modului de rulare între Standard, Zăpadă, Noroi, Nisip sau ESP decuplat, fiecare program fiind special calibrat pentru a oferi tracțiune maximă în funcție de condițiile speciale de drum.

Deși e un model nou, Renault Captur a reușit cumva să devină veteranul testului. Nu că lucrul ăsta s-ar vedea în vreun fel: liniile exterioare ale crossoverului de la Renault arată și acum la fel de bine, fiind o transpunere izbutită a noii identități a mărcii franțuzești în zona acestui tip de mașini, chiar dacă asemănările cu conceptul din 2011 care purta același nume sunt mai degrabă relative.

În orice caz, poate cu excepția lui Nissan Juke, orice mașină pusă alături de Citroën C4 Cactus devine instant una cu aspect banal, mai ales atunci când nici culoarea nu prea o ajută, mașina de test venind cu o vopsea maronie metalizată care se preta mult mai bine unui model elegant, și nu unuia cu pretenții polivalente precum Captur.

Interiorul este un amestec bine echilibrat între materialele plăcute la atingere și unele mai puțin fine, însă cele din urmă limitate la locurile mai greu vizibile sau accesibile. Din punct de vedere al designului, instrumentarul cu cele două cadrane și vitezometrul digital este piesa de rezistență, restul planșei de bord fiind – la fel ca la celelalte două modele – destul de aerisit.

Captur este mai scurt decât 2008 și Cactus, însă e mai lat și mai înalt, lucru care îi conferă cele mai clare proporții de crossover dintre toți trei concurenții. Spațiul interior, însă, nu reflectă neapărat acest lucru. Portbagajul este într-adevăr cel mai mare, volumul variind între 377 (o valoare care depășește deja oferta celorlalte două mașini) și 455 litri în funcție de poziția podelei, tot ea influențând și planeitatea suprafeței obținute prin rabatarea (fracționată) a spătarului banchetei. De asemenea, cu podeaua în poziția de sus, buza inferioară a portbagajului aproape că este anulată, făcând mai ușoară încărcarea obiectelor voluminoase.

Deși are cea mai mică lungime, Renault Captur compensează cu cel mai mare ampatament (cu 11 mm peste Cactus și 36 mm peste 2008), lucru evident și în distanța dintre spătarul locurilor față și cel al banchetei: 75 cm, de departe cea mai mare din test, ceea ce garantează cel mai mare spațiu la genunchi în spate. Motorul 1.5 dCi de 110 CP este mai lent atunci când funcția ECO este activă, însă își revine printr-o apăsare de buton. Totuși, punctul lui forte rămâne consumul mic.

Dinamic, Renault Captur se conformează așteptărilor și se comportă ca un Clio ceva mai înalt, mai greu, cu o direcție mai vagă și niște suspensii mai moi.

Verdict AutoExpert

Citroën C4 Cactus ar fi putut foarte bine să câștige testul, însă orice șansă i-a fost omorâtă din fașă de o cutie care pur și simplu n-ar trebui să mai existe, iar versatilitatea nu este la nivelul celor doi rivali. Peugeot 2008, pe de altă parte, emană clasă, având finisaje impecabile, superioare celorlalți doi concurenți. Renault Captur e aceeași mașină bună pe care o știm, însă cade în spatele lui 2008 în ceea ce privește comportamentul dinamic.  În schimb, oferă multe avantaje ca mașină de familie, având cel mai mare portbagaj și cel mai spațios loc în spate.