Cred că aţi mai citit în revista noastră că, din când în când, ne mai întoarcem pe la şcoală. Cum pe aceea de conducere am absolvit-o, normal, nu ne-au mai rămas decât cele de perfecţionare într-ale covrigului, vorba aia. De data aceasta eu am ales o şcoală de drift. De ce?
Ţinând cont că driftul este perceput, de cele mai multe ori, ca o acţiune la limită, chiar nebunească, menită a te da în stambă, ar putea părea că Radu a luat-o razna şi vrea s-o facă pe nebunul în trafic. Ei bine, nu! Trebuie să privim analitic chestiunea şi să spunem că driftul este, pe de o parte, un sport, iar pe de altă parte, mult mai important, o tehnică de conducere. Derapajul controlat, căci despre aceasta este vorba până la urmă, este elementul care poate face diferenţa într-o situaţie limită. Fie că discutăm despre automobile achiziţionate second-hand sau noi, parcul auto naţional a consemnat în ultimii ani o infuzie semnificativă de automobile care folosesc soluţia constructivă clasică (asta ca să folosesc terminologia din literatura de specialitate automobilistică): motor şi transmisie faţă, punte motoare spate.
Această precizare este importantă pentru că un astfel de automobil dacă este impins la limită, dinamic, are tendinţa de a se manifesta printr-un fenomen numit ˝supravirare˝; mai pe româneşte, îţi fuge spatele. Necontrolată, această acţiune se soldează cu incidente neplăcute, chiar accidente, iar controlată se transformă în drift (mai elegant spus, derapaj controlat). Nu voi face aprecieri despre plăcerile unora de a folosi această tehnică, voit, pe drumurile publice. Îi înţeleg pe cei care practică driftul ca pe un sport profesionist, dar decizia mea de a participa la acest curs a fost legată strict de perfecţionarea mea ca şofer şi pentru a-mi creşte capacitatea de reacţie în eventualitatea unei situaţii limită sau neprevăzută.
Pentru a face un astfel de curs ai nevoie de un profesionist ca dascăl, iar eu am apelat la omul cel mai potrivit să-ţi povestească în România despre derapajele controlate: Sorin ˝Haiu˝ Ene. Pasionat de curse (legale sau nu) încă din prima clipă în care s-a urcat în calitate de şofer la volan, Sorin a ajuns să alunece (vorba aia!) uşor-uşor către lumea driftului. Iar odată microbul căpătat n-a mai fost cale de vindecare. Autodidact, dintr-un filmuleţ într-altul, dintr-o discuţie pe vreun forum de afară în alta, Sorin a reuşit să deprindă tainele acestui fenomen, pentru că la nivel mondial chiar putem spune că este un fenomen. A învăţat bazele, apoi le-a aprofundat. A mers mai departe şi a învăţat cum este să treci de la figuri simple la un adevărat balet cu miros de praf de anvelopă.
Ajuns dependent de fumul gros de cauciuc lăsat tribut pe asfalt a făcut, oarecum firesc, pasul către latura sportivă a driftului şi a început să înşire premii peste premii şi titluri de campion în vitrina de acasă. Cumva, odată cu notorietatea sportivului Haiu, creştea şi interesul pentru sfaturile omului Sorin Ele. De acolo şi până la ideea infiinţării unui mediu organizat în care să fie deprinsă arta derapajului controlat nu a mai fost decât un pas.
Tânăr firav, cu prestanţă de dascăl
L-am numit mai devreme dascăl şi nu profesor, iar asta pentru că din primele discuţii pe care le-am purtat faţă în faţă am simţit că în Sorin se regăseşte un spirit didactic mai dezvoltat decât într-un profesor oarecare. De câţiva ani Sorin Ene a dezvoltat un concept denumit sugestiv Şcoala de Drift. Un loc în care vii, uneori cu pretenţii de viitor actor partener de platou cu Vin Diesel, şi pleci un şofer mai bun; garantat!
Un loc în care îţi petreci două zile şi poţi deprinde abilităţi pe care nu ţi le-ai însuşit nici în câţiva ani de şoferie, pentru că aici, cu asistenţă corespunzătoare, îţi poţi depista limitele şi chiar le poţi depăşi.
Sorin vorbeşte repede, uneori prea repede; trebuie să fii foarte atent la el. Volumul de informaţie oferit este impresionant şi foarte folositor, chiar şi pentru un şofer cu experienţă rutieră apreciabilă. Insistă pe unele chestii, uneori obsesiv. Cursul are secţiuni teoretice înţesate cu probe practice ample. Sunt cinci module în total, interdependente, iar fiecare etapă are rolul de a te pregăti pentru următoarea. Sorin vorbeşte repede, uneori cu tonul ridicat, dar nu ameninţător ci blajin, exact aşa cum ar face-o un dascăl care doreşte să pună accent pe ceva.
Prima probă este derapajul controlat în jurul unui punct fix, ˝gogoaşa˝, după cum i se spune printre nebunii cailor putere. ˝Gaz, gaz! Haiii, gaz, gaz! Accelerează, accelerează fără frică˝ – sunt vorbele pe care le auzi în staţia poziţionată pe volan. Automobilul cu care se efectuează cursul este un BMW E36 325i, care în momentul ieşirii din showroom producea 192 CP. Modificările aduse maşinii sunt minore şi au legătură mai mult cu elementele ce se uzează accentuat în timpul driftului, ca de exemplu tampoanele motorului. ˝Accelerează, Radule!˝, sunt vorbele care m-au urmărit în momentele acelea, pentru că, oarecum paradoxal, singurul impediment în timpul cursului ce se desfăşoară într-un spaţiu special amenajat este instinctul personal de conservare.
A urmat învăţarea efectuării unei manevre de parcare laterală folosindu-se frâna de mână. Un alt element modificat la maşina de curs, frâna de mână este hidraulică, iar utilitatea exerciţiului în drift este aceea că acesta este modul în care se iniţiază un derapaj controlat serios. Natural, următorul exerciţiu este iniţierea unui drift, folosindu-se tocmai frâna de mână, ca mai apoi să se execute un derapaj într-un perimetru delimitat de conuri. Vorbim acum despre ore de explicaţii şi execuţii, lucrurile fiind infinit mai complicate decât par de pe margine. În tot acest timp se aude vocea lui, preponderent calmă, tăioasă atunci când e cazul: ˝E bineee! Încă o dată˝.
Ultimul exerciţiu şi cel mai complex este cel de schimbare de mase în timpul unui drift, adică trecerea dintr-un derapaj pe o parte în cealaltă parte, iar elementul se efectuează într-un soi de circuit complicat în care pui cap la cap toate modulele parcurse anterior. Unora le iese, chiar bine, eu am avansat mai lent, într-o continuă negociere cu acelaşi instinct de conservare rebel. E fascinant cum, în numai două zile, poţi face lucruri pe care altădată le admirai doar dintr-o tribună de concurs sau pe YouTube. E şi mai fascinant când, până să-ţi ofere diploma de sportiv capabil şi adevărat, Sorin se urcă în maşină şi începe cu o naturaleţe vecină cu nebunia să-ţi stârnească admiraţia cu mişcările sale de balet ultra-contemporan uns cu ulei de maşină.
Unii dintre cursanţi visează să ajungă exact ca el, alţii, ca mine, sunt mai pragmatici, şi înţeleg că dincolo de spectacol, în traficul de pe străzi e esenţială siguranţa. Iar un drift, un derapaj pe care ştii să îl controlezi la timp, poate şi, de foarte multe ori, chiar face diferenţa dintre o deplasare terminată la destinaţie şi una modificată brusc. Dascălul Sorin Ene a recidivat, de data aceasta într-un context de siguranţă la volan, cu mine în rol principal.
