În această lecţie vă prezentăm cum se poate scoate maşina din derapaj.
Derapajul este un fenomen care, pe cât de nedorit în conducerea de zi cu zi, pe cât este de căutat în cursele auto şi moto. Chiar dacă nu toţi piloţii agrează derapajul, cu siguranţă el reprezintă sarea şi piperul unei competiii pentru toţi spectatorii.
Derapajul controlat, în condiţii de siguranţă, necesită unele cunoştinţe. Trebuie ştiut când se foloseşte şi, mai ales, cum se controlează maşina în timpul derapajului.
Utilizarea derapajului controlat se impune atunci când aderenţa suprafaţei de rulare este redusă (macadam, asfalt ud, zăpadă, etc.) sau/şi când raza de virare este mică (viraje strânse).
Dacă producerea derapajului nu este o mare problemă, mai dificilă este scoaterea maşinii din derapaj. Metodele diferă în funcţie de varianta de tracţiune utilizată.
În cazul maşinilor cu tracţiune faţă, pentru a îndrepta maşina din derapaj se accelerează violent ţinând roţile din faţă drepte, fără a se contrabraca. Dacă se contrabrachează, maşina va fi scăpată într-o piruetă în sens opus, fără a mai putea fi controlată.
La maşinile cu tracţiune spate se contrabrachează în sens opus virajului, chiar şi până la limita maximă permisă pe volan, şi se dozează acceleraţia (se accelerează maxim, dar fără a rupe aderenţa roţilor spate din cauza vitezei de rotaţie prea mari).
Maşinile cu tracţiune integrală au un comportament complex. În prima parte a virajului ele se comportă asemeni maşinilor cu tracţiune faţă, deci controlul derapajului se face prin accelerarea violentă şi menţinerea roţilor pe direcţia de mers înainte (drepte). În a doua parte a virajului, maşinile cu tracţiune integrală se comportă asemeni celor cu tracţiune spate.
De aceea controlul derapajului se face prin dozarea acceleraţiei şi o eventuală contrabracarea este mai puţin accentuată în acest caz. Cam atât despre comportamentul maşinii, dar nu uitaţi, dacă doriţi să încercaţi derapajul controlat nu o faceţi pe drumurile publice. [Titi Aur]
