Spre ce zone se va orienta Ferrari în afara Formulei 1?Pentru prima oară după 1986 sunt indicii serioase că Ferrari se va implica oficial şi într-o altă competiţie în afară de Formula 1.
Foto:arhiva
Pe 27 mai 2020 Consiliul Mondial al Motorsportului a validat modificările bugetare acceptate de echipe cu cȃteva zile în urmă, asta însemnȃnd că din 2021 limita bugetului unei echipe de F1 este fixată la 145 milioane $, în această sumă nefiind incluse salariile piloţilor, ale celor mai bine plătiţi 3 angajaţi, costurile legate de proiectarea şi construirea PU, marketing, transport.
Buget mai mic disponibilizări mai mari
În 2019 Ferrari a cheltuit 435 milioane $ dintre care 210milioane reprezentȃnd cheltuieli incluse în această zonă limitată pentru 2021 la 145 milioane $. Pentru 2020 bugetul avut la dispoziţie era de 460 milioane $, tot în jur de 210 milioane acoperind zona ce din 2021 va trebui limitată la 145 milioane $.
Citește care sunt noile limite de buget pentru următorii cinci ani
După cum am arătat într-un articol de acum cȃteva zile, calculele conduc la concluzia că la un buget de 145 milioane o echipă de F1 poate opera în mod normal cu circa 650 membri în medie (în funcţie de mai mulţi parametri: producerea de anumite componente în regim propriu şi furnizarea lor şi altor echipe, costurile de marketing etc). O scădere cu 5 milioane $ duce automat la disponibilizarea a încă 30 persoane în medie.
Această situaţie face ca echipele cu cel mai mare număr de angajaţi, Ferrari şi Mercedes să fie nevoite să disponibileze peste 300 de persoane angajate în departamentul care se ocupă de şasiu (de la aero la suspensii şi monococa ).
Ferrari se va orienta către alte discipline pentru a nu-și concedia oamenii
Cum în Italia există o legislaţie foarte dură şi restrictivă privind concedierile, iar Ferrari nu vrea să renunţe la multe “minţi luminate”, aceste minţi trebuie să primească de lucru în altă parte.
Un calcul grosier indică un fapt : pentru 2021 Ferrari ar avea circa 65 milioane $ disponibili datorita limitărilor bugetare.
Aceşti bani se pot aloca unui nou departament aflat în formare. Chiar dacă de la Liberty va primi în 2020 doar 165 milioane $ faţă de suma iniţială de 205 milioane $ stabilită conform Acordului Concorde, echipa italiană este singura care nu are niciun fel de problem financiare, nu a fost afectată de criză (am arătat asta într-un articol publicat luna trecută).
Iar pentru 2020 se apreciază că nivelul cheltuielilor va fi de de circa 400 milioane $, cu 60 milioane sub suma estimată în decembrie 2019.
Astfel, chiar dacă va încasa de la Liberty cu 40 milioane mai puţin pentru evoluţia din 2019, cheltuielile efective scăzȃnd şi mai mult, această diminuare a fondului de premiere (căreia îi vom acorda un spaţiu separat într-un articol ce se va publica mȃine) nu va avea niciun impact.
Cum încasările totale din 2019 s-au ridicat la 530 milioane euro (600 milioane $), iar conducerea companiei nu face niciun fel de economii cȃnd vine vorba de cheltuieli cu Gestione Sportiva, pe lȃngă aceşti 60-70 milioane $ rămaşi în plus ca urmare a motivelor expuse mai sus, oricȃnd John Elkann poate dispune o injecţie de alte cȃteva zeci de milioane.
Cu Sainz Jr. pilot în locul lui Vettel, se va produce o economie de circa 25 milioane $ şi pe partea cealaltă, neacoperită de limita impusă de FIA.
Prima opțiune: IndyCar
Dar încotro vor fi ghidate eforturile “minţilor luminate” ramase în afara echipei de F1? Prima zonă vehiculată este Indy Car. Roger Penske a confirmat pe 4 iunie că a purtat discuţii cu oameni din conducerea Ferrari vizȃnd intrarea Scuderiei în seria americană cu o motorizare hibridă. “Probabil aţi auzit, explica ieri Penske. Au fost discuţii cu Ferrari, s-ar putea să fie interesaţi să se alăture seriei din 2022 cȃnd vom avea un nou regulament privitor la motoare şi ar fi un mare beneficiu să avem un al treilea producător în seria noastră”.
Relaţia Ferrari –Indy din trecut am documentat-o detaliat într-o serie de articole, nu vom reveni asupra acestui aspect.
Ferrari are o imagine în USA chiar mai specială decȃt în Europa, iar cea mai mare piaţă pentru firma fondată de Enzo în 1947 este cea americană.
Dar Scuderia are o relaţie mai aparte cu o altă ramură a motorsportului, pe care a dominat-o în urmă cu peste jumătate de de secol şi care s-ar potrivi mult mai armonios pe stilul companiei.
E vorba de cursele de anduranţă/sportcars în care Ferrari a participat oficial pȃnă în 1973, în anii ’50-’60 imaginea sa fiind asociată mai pregnant cu cursa de la Le Mans decȃt cu F1.
Anduranța este a doua opțiune pentru Ferrari
Revenirea la Le Mans şi o participare completă în WEC va aduce şi mai mult prestigiu mărcii din Maranello, în acelaşi timp scăzȃnd prestigiul F1 ce nu va mai avea în exclusivitate prezenţa celui mai faimos brand din lume.
Surse din interiorul Scuderiei au confirmat că planurile pentru construirea unui hypercar cu care să se bată pentru supremaţie în noua clasă începȃnd cu 2022 sunt nu doar mai avansate decȃt cele pentru Indy, ci şi mult mai viabile.
Cu un buget atȃt de mare alocat, cu o experienţă vastă în privinţa hibrizilor, mai ales că din 2018 deţine supremaţia în acest domeniu în F1 şi cel mai modern simulator din lume plus un tunel aero la acelaşi nivel cu cele mai avansate, o reînodare a succeselor în clasica franceză nu pare o sarcină foarte grea.
Iar transferul de tehnologie se poate face şi invers, orele în tunel şi exploatarea CFD nefiind restricţionată pentru dezvoltarea unui hypercar.
Pe lȃngă acestea, Ferrari mai plusează cu ceva legat intrinsec de tradiţia marilor sale triumfuri de la Le Mans din trecut, o idée agreată de triada Elkann-Camilleri-Binotto.
Kimi ar putea avea un restart al carierei în „anduranță”
Cum în 1954 Froilan Gonzalez (în echipaj cu Maurice Trintignant) a obţinut poate cea mai mare victorie Ferrari la Le Mans, iar în F1 a umilit Mercedes-urile W196 cȃnd situaţia a permis-o, Phil Hill şi Olivier Gendebien şi apoi Lorenzo Bandini/Ludovico Scarfiotti şi-au împărţit sarcinile între F1 şi anduranţă în anii ‘60, pentru 2021/2022 am putea vede o reîntoarcere la origini cu Charles Leclerc şi Carlos Sainz la comenzile viitorului hypercar roşu.
Iar în al doilea echipaj e aşteptată confirmarea lui Kimi Raikkonen alături de Giovinazzi şi un specialist propriu zis al acestui tip de curse.
Iar o participare a Ferrari la Le Mans şi în WEC, dȃnd o strălucire şi o greutate incomparabilă acestei competiţii ar duce automat la o reevaluare a obiectivelor altor mari contsructori implicaţi în F1 şi nu numai, de la Mercedes la Honda.
Exact cum s-a petrecut după ce s-a aflat că Enzo pregăteşte o maşină pentru CART în 1986. Ferrari atrage ca un magnet, nu doar banii şi strălucirea, ci şi adversarii care înţeleg că o posibilă victorie a lor într-o competiţie în care pe grilă sunt şi maşinile roşii ale echipei fondate de Il Commendattore ar avea un alt impact în ochii publicului.
