Test comparativ Kia Niro PHEV vs Mini Countryman S E All4: Compromisul ideal

În mod normal, niciun compromis nu este ideal. Dar, în mod excepțional, Kia Niro PHEV și Mini Countryman S E All4 reușesc imposibilul: să circule fără emisii în oraș și să ucidă monstrul numit “teamă de autonomie” la drum întins. Test comparativ Kia Niro PHEV vs Mini Countryman S E All4.

Foto: Adrian Cobzașu

Poluarea din orașe este o realitate pe care o simți la nas în orele de vârf și la plămâni după o vârstă. Și cum nicio afirmație nu are greutate fără cifre în spate, află că, în 2016 (cel mai recent an din care există statistici), poluarea a ucis 400.000 de europeni. Adică 1.095 de morți pe zi!

Adică în timpul în care ai citit rândurile de mai sus, a murit un om. Numai că în România, acolo unde ne doare pe noi, parcul auto a crescut constant din 2016, ajungând în 2018 să fie cu 15% mai mare, evoluție care continuă și azi, și care, în final, face mai multe victime.

Sigur, și mașinile au devenit mai curate, iar acum există câteva modalități de a conduce fără emisii în oraș. Prima – autoturismele complet electrice. Marele lor dezavantaj este, însă, autonomia scăzută pentru rute extraurbane și rețeaua slab dezvoltată a stațiilor de încărcare.

Apoi mai sunt hibridele clasice, care pot rula electric pe distanța a 2-3 km, dar niciodată nu vor asigura emisii zero pe parcursul întregii călătorii, ci doar pe anumite porțiuni, pentru că se încarcă doar recuperând energia pierdută la decelerări.

Configurator Kia Niro Plug-In Hybrid

Așa că cea mai viabilă soluție pentru toate condițiile de rulare (urban și în afara localității) rămâne plug-in hybridul: parcurge distanțe însemnate doar electric, bateria se încarcă și de la priză, și cu energia din decelerare (deci este ideal pentru oraș) și primește ajutor de la motorul termic la drum întins, eliminând teama de a rămâne în pană de curent. Test comparativ Kia Niro PHEV vs Mini Countryman S E All4

Dinamică și confort

Este și cazul modelelor de azi, care adoptă aceeași arhitectură de succes: un motor pe benzină, unul electric și o baterie. De aici, însă, încep diferențele. La Niro, cele două motoare antrenează puntea față și sunt înseriate, adică fac parte din același lanț cinematic.

Configurator Mini Countryman

Iar asta înseamnă că puterea maximă a sistemului nu este egală cu suma puterilor celor două motoare (care, când funcționează împreună, nu ating puterea maximă în același timp), ci este mai mică. Practic, motorul aspirat pe benzină de 105 CP și motorul electric de 61 CP formează un sistem care dezvoltă 141 CP, nu 166 CP.

La Countryman, motorul pe benzină acționează puntea față, iar cel electric puntea spate. Astfel, ele funcționează independent, iar puterea totală reprezintă suma puterilor maxime ale celor două motoare: 136 CP de la motorul turbo cu trei cilindri și 88 CP de la motorul electric dau exact 224 CP ai ansamblului.

Mai mult, indiferent cât curent ai în baterie, Countryman te recompensează cu un sistem 4×4 electric (pentru că motorul termic produce instantaneu curent ca să alimenteze motorul electric), în timp ce la Niro ai doar tracțiune față.

Cât despre modurile de rulare, ambii producători au avut abordări apropiate… până la un punct. Există un mod care maximizează rularea pur electrică (EV la Kia, respectiv MAX eDRIVE la Mini) și un mod în care sistemul decide singur când să ruleze electric sau pe benzină (HEV la Kia, AUTO eDRIVE la Mini).

În plus, Mini mai vine cu un mod Save Battery, care permite încărcarea acumulatorului de la motorul termic pe autostradă și utilizarea ulterioară a energiei pur electrice în oraș, unde consumurile sunt mari. Kia nu are această posibilitate.

La ambele modele, dacă tragi de maneta schimbătorului în stânga, intri în modul Sport, care stoarce maximum de putere de la cele două motoare. În plus, Kia are padele care, în modul Auto, modifică nivelul de regenerare a energiei în trei pași, iar în modul Sport schimbă treptele de viteză.

Ce este definitoriu pentru un plug-in hybrid? Firește, autonomia electrică, motiv pentru care am încărcat complet bateriile și am pornit într-un test de consum urban la 12°C, utilizând doar sistemul de sunet și luminile de zi.

Primul care a capitulat a fost Countryman, după 47,5 km. Niro a mai rezistat încă 6,5 km (54 km în total), iar secretul constă în greutatea inferioară cu 180 kg și în bateria mai mare cu 1,3 kWh, diferențe care fac minuni.

Totuși, la terminarea completă a curentului din baterie, am reluat traseul urban pentru a determina consumul de benzină. Surprinzător, balanța s-a înclinat în favoarea lui Countryman, care a consumat 4,6 l/100 km, mai puțin cu 0,4 l/100 km decât Niro. Altfel spus, motorul turbo cu 3 cilindri de origine BMW a reușit să șteargă cu buretele kilogramele în plus.

Ambele modele se descurcă admirabil în oraș, dar și aici sunt diferențe care pornesc de la faza de dezvoltare. Chiar dacă ambele sunt catalogate drept crossovere mici, Niro este mai degrabă un break ușor înălțat, în timp ce Countryman este un SUV „intrat la apă”.

Așa că britanicul are o poziție mai înaltă de conducere, care, teoretic, ar oferi o vizibilitate mai bună în trafic, dar stâlpii parbrizului lui Niro sunt mai depărtați de șofer și obstrucționează mai puțin câmpul vizual. La parcări, caroseria mai scurtă cu 5,5 cm a lui Countryman are loc în locurile mai mici, dar diametrul de bracaj al lui Niro, de 10,6 m (cu 0,8 m mai mic decât la britanic) îl face pe asiatic să se strecoare cu același talent în parcare, și chiar să întoarcă mai ușor.

Mai mult, chiar dacă amândouă au suspensiile reglate asemănător (doar puțin mai moale la Mini), Niro are un mic avantaj dat de ampatamentul superior, și astfel, denivelările se simt ceva mai puțin.

Deși motorul electric al lui Countryman este mai puternic cu 27 CP, în oraș nu se simte diferența, pentru că electricul lui Niro dezvoltă un cuplu mai mare cu 5 Nm și face față la fel de bine pornirilor full-electric. Dacă, însă, culci pedala, britanicul te lipește de spătar cu accelerații fabuloase, mult mai rapide decât cele ale coreeanului.

Când părăsești orașul, devine improbabil că vei opri câteva ore să încarci bateria la priză, pentru că, să nu uităm, o încărcare completă la curentul maxim suportat (3,3 kW pentru Kia, respectiv 3,7 kW pentru Mini) durează peste două ore.

Așa că, cel mai probabil, o să mergi în regim de hibrid simplu (în cea mai mare parte a timpului pe benzină și pe alocuri pe curent electric), așa cum am făcut și noi, iar în acest caz, consumul în afara localității a fost de 6,6 l/100 km la Countryman și 5,2 l/100 km la Niro.

La viteze mari, britanicul suferă puțin din pricina caroseriei mai „bărbătești”, care ia mai mult aer în piept (Cx 0,32 va 0,29 la Niro) și, în plus, are și o suprafață frontală mai mare (este mai înalt și mai lat), de aici și diferența de consum. Iar la toate acestea se adaugă greutatea mai mare.

Depășirile sunt, însă, mult mai simplu de realizat cu Mini, fie că ai curent în baterie sau nu, pentru că trage mult mai bine decât Niro indiferent de scenariu. Motorul turbo cu 3 cilindri, pe care îl știam de la fosta Serie 1, este rafinat și distractiv, se turează liber și nu-și pierde suflul nici în apropierea zonei roșii, iar motorul electric îl dublează admirabil.

Pe viraje, sistemul 4×4 asigură un comportamentul este splendid, perfect neutru, cu ruliu mic, și doar inerția mai mare îl face să alunece progresiv spre exterior.

Niro este mai incisiv și mai agil datorită greutății mai mici și suspensiei un pic mai tari, iar – îmbucurător – direcția și frânele au o progresivitate remarcabilă, greu de asociat cu ideea de hibrid.

Cât despre ținuta de drum, plasarea bateriilor în portbagaj echilibrează bine masele, iar ESP-ul nu intervine invaziv, așa că distracția e ca și asigurată! Motorul, însă, nu se ridică la nivelul de performanță al celui de pe Mini și, drept urmare, nu oferă aceleași senzații sportive. Totuși, Niro are turometru, dotare care lui Countryman îi lipsește.

Caroserie și interior 

Britanicul creează o senzație mai accentuată de spațiu, pentru că habitaclul său este mai înalt, aidoma celui al unui SUV veritabil. Astfel, reușește să anuleze lungimea mai mică decât a lui Niro, călătorii stau mai sus, cu gambele aproape verticale, iar în față au mai mult spațiu deasupra capului. În spate însă, bateria aflată sub banchetă i-a obligat ingineri să ridice șezutul, deci spațiul deasupra capului este mai mic.

Totul pare mai elaborat decât în Niro, semn că latura practică a lui Countryman este peste cea a coreeanului. De exemplu, scaunele au șezut reglabil în lungime, iar bancheta este cu 5 cm mai lată decât la coreean. Mai mult, spătarul banchetei englezului se înclină în doi pași, iar segmentul central se rabatează pentru a permite transportul obiectelor lungi, păstrând o configurație cu patru locuri, caracteristici pe care Niro nu le oferă.

Apoi, materialele sunt mai bune, detaliile mai atent lucrate și designul mai șic la Mini. Bine, nici Niro nu suferă la capitolul finisaje, dar arată mai convențional și nu se simte premium ca britanicul. Are, totuși, o ergonomie mai bună.

Portbagajul? Ambele modele au ceva de declarat aici. Dacă Niro își ascunde bateriile sub podeaua lui, Countryman își adăpostește motorul electric acolo. Doar că englezului îi mai rămân 405 litri, cu 79 litri peste Niro.

Costuri

La preț de bază, cele două modele sunt separate de 2.500 de euro în favoarea lui Niro, o valoare care reflectă întocmai diferența de putere a sistemelor de propulsie și de calitate a interiorului. Dacă britanicul adoptă tactica unui preț de bază la care se adaugă opționale, Niro propune două niveluri de echipare, iar alegerea celui superior scade diferența de preț la jumătate.

 

Kia Niro PHEV