Fabia RS primește o versiune sportivă special pentru a confrunta reperul clasei hot-hatch Clio Sport. Cine va câștiga, challengerul sau bătrânul maestru?
Apariţia unui nou model Fabia RS a stârnit ceva agitaţie prin redacţie, fiecare amintindu-şi experienţele cu modelul precendent, propulsat de un motor diesel. Eu am avut plăcerea anul trecut, în cadrul shakedown-ului etapei Ţara Bârsei din CNR Dunlop, să fiu în dreapta lui Ernest Mulner la bordul unui Fabia RS de concurs. Deci, aşteptările mele erau mari şi speram ca noul benzinar, disponibil doar cu o cutie automată, să nu fie un fel de C4 by Loeb, care este o maşină… roşie cu tapiţerie specială.
Brembo vs spaţii de depozitare
Aceasta este senzaţia formată în primele minute petrecute alături de cele două maşini, unii au montat frâne Brembo, ceilalţi s-au gândit la aspectele practice. Recunoşti imediat un Clio RS chiar dacă îl priveşti de la distanţă graţie culorii speciale, grilei frontale, jantelor şi a aripilor evazate. Când te apropii observi frânele Brembo şi volanul cu „ora zero” brodată. Fabia, pe de altă parte, cu toate că are jantele albe, etrierele vopsite roşu, spoiler asemănător cu cel prezent la Scirocco, difuzor de aer ce „îmbracă” şi ţevile de eşapament, este un lup în haine de oaie, varianta RS fiind recunoscută în principal de pasionaţi.
Dacă ocupi locul şoferului în Renault, nu vei observa plasticul folosit în exces sau sonorizarea de calitate îndoielnică pentru că vei fi captivat la propriu de scaunele sport şi la figurat de volan, turometrul pe fond galben, schimbătorul uimitor de precis şi „mârâitul” perfect reglat al motorului. Clio RS este făcut să „mănânce” asfaltul şi să te facă să te simţi ca într-o probă specială atunci când îi dai gaz pe serpetine, deci cui îi pasă că pasagerii din spate nu au prea mult loc pentru cap?
Skoda mizează pe confort şi oferă scaune bine profilate, dar totuşi comode, un sistem audio performant inclus în echiparea standard, materiale şi finisări vizibil superioare celor din Clio, dar nu din altă clasă, şi multe spaţii de depozitare inteligent compartimentate. De amintit sunt locaşele pentru sticle de 1.5l din feţele de uşi şi „torpedo-ul” aflat sub scaunul faţă. Şi, evident, accesul către banchetă este superior concurentului francez datorită caroseriei cu cinci uşi.
Clio va oferi o surpriză neplăcută celor obişnuiţi să rotească volanul cu dosul palmei, direcţia fermă limitând astfel de porniri ale şoferilor. Ambreiajul trebuie acţionat cu simţ de răspundere, maneta schimbătorului are o cursă ridicol de mică şi de precisă, dar diferenţa notabilă faţă de Skoda este pedala de frână care răspunde din primul centimetru al cursei sale. O perioadă de acomodare este necesară pentru a evita contactul cu parbrizul la apăsarea pedalei din mijloc.
Rigiditatea caroseriei este cea care face această maşină atât de plăcut de condus în orice moment şi atât de precisă când o conduci la limită. Pe drumuri obişnuite şi în oraş francezul se descurcă bine, pot spune că este aproape confortabil.
Fabia îţi dă de înţeles că este mai polivalentă decât Clio de la început. Cutia automată cu dublu ambreiaj creată de VAG este un etalon în domeniu, volanul este acţionat cu uşurinţă, pedala de frână este moale (în comparaţie cu cea de la Clio), iar scaunele par mai confortabile, deşi oferă un grad similar de suport lateral. Acest ultim amănunt trebuie însoţit de precizarea că suspensia este reglată pentru a suporta exigenţele mersului la cumpărături, constructorul având ca scop obţinerea confortului pentru pasageri. Lucrul pe care îl apreciez este faptul că totul este undeva între sportivitate şi confort. Ce vreau să spun este că ar fi fost ciudat dacă Fabiei i-ar lipsi, spre exemplu, toba finală pentru a se o obţine un sunet care cu siguranţă îţi va face pielea de găină, în condiţiile în care maşina este departe de a fi spartană.
[_newpage_]
La limita aderenţei
Ştiu că este un clişeu, dar când conduci Clio aproape de limitele sale, eşti unul cu maşina. În munţi, unde drumul este liber şi vizibilitatea te ajută, începi să te deplasezi din ce în ce mai repede. Viteza creşte vertiginos de la un viraj la altul, unde numai frânele perfect dozabile te ajută să te mai înscrii pe trasă. Ataci, deschizi şi… nimic, niciun scârţâit de pneuri, nicio urmă de subvirare, este ca şi cum maşina ar merge pe şine. Începi să nu mai auzi decât urletul sacadat al motorului care se turează peste 7.000 rpm şi te laşi ghidat de el. Direcţia îţi urmează cu precizie fiecare comandă, iar acceleraţia este perfect dozabilă. Suspensia face faţă micilor denivelări şi îţi oferă încredere suplimentară în capacităţile sale. Curbele se succed cu o repeziciune alarmantă şi nu te mai uiţi la vitezometru pentru că nu mai ai efectiv timp. Sincer, în acele momente îmi spuneam că nu am cum să fiu într-un Clio.
M-am oprit în mijlocul pădurii pentru a lăsa maşina să respire puţin. În liniştea deplină ascultam cum se răceşte metalul încins şi, poate că şi din cauza decorului, am găsit răspunsul (argumentabil) la întrebarea care mă frământa. Clio este atât de rapid pentru că şi-a vândut sufletul diavolului.
În Fabia totul se întâmplă în alt ritm, cu un tempo mai jos. Motorul supraalimentat atât cu un compresor cât şi cu turbină livrează suficient de mult cuplu la turaţii joase pentru a te face să uiţi de diferenţa de putere dintre cele două maşini. Când începi să arunci maşina cu aplomb dintr-un viraj în altul realizezi că nu e o jucărie. Suportă cu stoicism fiecare lovitură pe care i-o aplici. În cazul unui şofer obişnuit, diferenţele perceptibile între cele două maşini sunt legate de feedback-ul direcţiei şi al frânelor (exceptând cutiile de viteze), şi dacă eşti genul care exploatează „utilajele” undeva la 80% pentru a păstra o marjă de eroare, atunci vei descoperi că Fabia RS este un model mai potrivit pentru viaţa de zi cu zi.
Îmi place Fabia şi credeţi-mă că este cu adevărat rapidă, este mai practică decât Clio şi s-a comportat conform cu aşteptările mele. Este alegerea raţională într-un oraş aglomerat ca Bucureşti, unde ocazional se închide o arteră principală şi eşti nevoit să ocoleşti şi să ajungi la destinaţie printr-un blocaj şi haos general, bară la bară.
Dar alegi astfel de maşini cu inima, iar cum pe mine nu m-a interesat niciodată viteza maximă ci doar felul în care te simţi în spatele volanului în fiecare moment, indiferent că eşti în centrul oraşului sau în creierii munţilor, aş alege Clio. Îţi trezeşte instinctele şi îţi oferă o experienţă brută, fără filtru.
| Date tehnice: | Renault Clio Sport |
Skoda Fabia RS |
|---|---|---|
| Sasiu si caroserie | ||
| Motorizare | 2.0i | 1.4 TSI |
| Nr. usi/locuri | 3/5 | 5/5 |
| Masa proprie/totala [kg] | 1240/1690 | 1313/1645 |
| Dimensiuni si capacitati | ||
| Lung/lat/inalt [mm] | 4020/1770/1485 | 4029/1642/1494 |
| Ampatament | 2585 | 2454 |
| Volum portbagaj [l] | 290 (1040) | 260 (930) |
| Motor si transmisie | ||
| Tip motor | 2.0i | 1.4 TSI |
| Combustibil | Benzina | Benzina |
| Cilindree [cmc] | 1998 | 1390 |
| Sistem alimentare | injectie directa | supraalimentare turbina/compresor |
| Putere max. [kW(CP)/rpm] | 148(201)/7100 | 132(180)/6200 |
| Cuplu max. [Nm/rpm] | 215/5400 | 250/2000 |
| Cutie de viteze | Manuala/6 | Automata/7 |
| Performante si consum | ||
| Viteza maxima [km/h] | 225 | 224 |
| 0-100 km/h [s] | 6.9 | 7.3 |
| Consum urban/extra/mixt | 11.3/6.4/8.2 | 8.8/5.2/6.5 |
| Emisii CO2 [g/km] | 195 | 148 |
