În 1961, Jaguar lansa coupe-ul E-Type, o mașină a cărei prezență scenică l-a convins până și pe Enzo Ferrari să o numească “cea mai frumoasă mașină din lume”. Britanicii au avut nevoie de peste o jumătate de secol pentru a îi lansa un succesor dar, până la urma, și-au făcut curaj.
Se spune că britanicii au un simț aparte al umorului, unul dificil de înțeles de restul europenilor și foarte probabil derivat din faptul că vremea insulară, atât de capricioasă, le-a schimbat modul în care privesc lumea. Spun glume rar, iar atunci cand o fac, nu îți sugerează ca ar avea o imaginație ieșită din comun. După care se apucă să deseneze mașini și te pun față în față cu bucăți sculptate din aluminiu ca acest F-Type. De obicei, pun designul mașinilor cam pe aceeași nivel de priorități ca poziționarea suporturilor de pahare, dar asta se întâmplă deoarece am condus prea multe mașini nemțești în ultima perioadă, iar asta te schimbă la nivel cognitiv.
Nimic nu se compară cu un duș rece sub forma unghiurilor lui F-Type ca să îți amintească că, pe vremuri, unele mașini ajungeau în galeriile de artă și nu pe geam, ca acum, când cineva scoate ESP-ul pe ploaie, ci pe ușa din față. Am încercat să îi asimilez formele, să găsesc o logică vizuală în modul în care sunt așezate liniile, dar, de fiecare dată, mă pierdeam în câte un detaliu. Și sunt atât de multe, încât cele trei zile pe care le-am petrecut împreună s-au dovedit insuficiente, în cel mai bun caz.
Ce am primit mai mult decât aș fi căutat în această perioadă a fost atenția tuturor, urmată, de cele mai multe ori, de un tir de întrebări. Copii mici încercau să o mângaie pe capotă, cei mari mă întrebau cât costă, dupa care rândeau și recunoșteau că mai bine nu află, ca să rămână un vis nealterat de consumism. Trebuie să te întrebi ce mașini mai au această putere de atracție într-o perioada în care automobilul are tendința de a fi privit mai mult ca pe un rău necesar și mai puțin ca o pe evadare din cotitian.
Invariabil, fiecare discuție cu câte un necunoscut se finaliza cu un oftat prelung, după care eu apăsam pe cheie, mânerul escamontabil al portierei își făcea apariția și auzeam un al doilea oftat. Poate fi o chestie puerilă, să te bucuri că nu ai un mâner clasic, vizibil și că, de fiecare dată când te urci la volan, te simți ca James Bond când activa o jucărie ascunsă, dar ce rol să aibă un roadster cu două locuri dacă nu să te facă să te simți special? Apeși butonul de pornire, acul turometrului sare la 4.000 rpm, iar evacuarea îți amintește că un Jaguar merită savurat dincolo de strânsoarea orașului. Zis și făcut, iar în acompaniamentul unei evacuări care nu îți va face mulți prieteni printre vecini, aleg traseul Vălenii de munte – Cheia. Cu selectorul dinamic în poziția normal, F-Type se simte ca un grand tourer ceva mai nervos pe denivelări. Nu este lipsit de confort, dar nici nu te lasă să uiți că ai plătit pentru o mașină sport și asta ai primit. Sub capotă, un V6 de 3 litri supraalimentat prin compresor, o soluție destul de rar întâlnită în era turbinelor, ce produce 340 CP în cazul modelului de intrare în gamă, sau 380 CP dacă plătești diferența până la modelul V6 S. Noi ne-am mulțumit cu 340 CP și transmisia automată cu 8 trepte de origine ZF, modificată, la cererea inginerilor britanici, cu rapoarte mai scurte pentru a favoriza reprizele.
Condus într-un mod total relaxat, ansamblul tehnic poate genera inclusiv consumuri de 7 l/100 km, în timp ce o abordare totul sau nimic duce consumul la 30 l/100 km. Cifre seci, care contează puțin spre deloc atunci când apeși butonul care îți așează deasupra capului cel mai mare acoperiș din lume, după care bifezi, la rând, toate butoanele care au în comun denominația sport. Prima diferență semnificativă este modul în care răspunde pedala de accelerație: doi centrimetri de cursă și mașina pur și simplu pleacă de sub tine, o apăsare mai susținută și motorul se turează cu o rapiditate greu de explicat în cuvinte simple. De obicei, motoarele aspirate au această afiniatate pentru a da peste cap turometrul, iar soluțiile supraalimentate pun totul la dispoziție în prima parte a turometrului și eventual, cât mai liniar. Reacția aproape instant a motorului la cel mai mic impuls se datorează compresorului, care intră în efect de la turații infime, un lucru pe care turbina, oricât de bine setată ar fi ea, nu o poate face.
Tocmai de aceea, e bine să îți calibrezi cu atenție impulsurile, altfel o apăsare prea agresivă, prea devreme, poate trimite spatele într-o traiectorie de arc de cerc, iar asta poate însemna distracție pentru unii sau reparații costisitoare pentru alții. Din fericire, sistemele electronice știu când să îți tempereze entuziasmul, așa că poți savura acest F-Type și dacă nu ai prea mult talent la purtător. Spre deosebire de vechiul XK, F-Type se simte mult mai agil, mult mai sigur pe el la schimbările de direcție și cu toate că nu este la fel de coerent sau de precis ca un 911, te ține tot timpul în priză și cu un zâmbet larg pe față de fiecare dată când iei piciorul din accelerație și evacuarea dă rateuri hilar de zgomotoase. Aș fi apreciat ceva mai mult feedback din partea direcției, care nu pare a fi capabilă să îți spună unde sunt roțile față în toate momentele, dar nu este un regret major ci doar o sugestie pentru viitor. Tot în cutia de sugestii aș pune și unele zone din interior, care, în încercarea de a îți atrage atenția cu o textură intricată sau un inel cromat, aglomerează mai mult decât era cazul. Deși încercarea celor de Jaguar de a delimita zona șoferului atât prin configurație cât și prin diferite materiale de cea a pasagerului din dreapta este o idee bună, execuția lasă pe alocuri de dorit.
Din fericire pentru Jaguar, acest minus merită scris cu un font mic, deoarece, pe total, experiența este una cu adevărat spectaculoasă, de la prima apăsare a cheii până la cele zece minute către un sfert de oră pe care le petreci după fiecare drum, lângă mașină, în încercarea a îți delecta simțul vizual cu aceste linii spectaculoase. Singura întrebare pe care trebuie să ți-o pui înainte să ajungi într-un showroom Jaguar este dacă merită să dai cei 9.000 de euro în plus pentru versiunea V6 S, care, pe lângă cei 40 CP în plus îți oferă și un diferențial mecanic cu alunecare limitată pentru puntea spate, ce are toate șansele să îi ofere un plus dinamic semnificativ. Personal, eu nu i-am simțit lipsa, dar mi-a fost greu să mă concentrez între două retrogradări succesive, câteva rateuri din partea evacuării și privirile doamnelor și domnișoarelor, așa că nu mă pot considera cel mai obiectiv martor.
| Date tehnice | Jaguar F-Type |
|---|---|
| pret de baza | 79.360 euro cu TVA inclus |
| masa proprie/totala (kg) | 1.780/2.025 |
| L/l/h (mm) | 4.470/1.952/1.310 |
| volum portbagaj (L) | 195 |
| combustibil | benzina |
| cilindree (cmc) | 2.995 |
| putere max. (kW(CP)/rpm) | 250/340/6.500 |
| cuplu max. (Nm/rpm) | 450/3.500-5000 |
| Sistem de franare | discuri ventilate 35,4cm/32,5cm |
| Anvelope fata/spate | 245/45 R18, 275/40 R40 |
| cutie de viteze/trepte | automata/8 |
| viteza maxima (km/h) | 260 |
| sprint 0-100 km/h (s) | 5,3 |
| consum urban/extra/mixt (L) | 12,6/6,9/9 |
| norma poluare/emisii CO2 g/km | Euro5/209 |
