Re-retuş
Noul Renault Megane, căci este nou, începe o… nouă viaţă. Mai corect spus, compacta franceză se află în momentul unei re-retuşări. De data aceasta cu mai multe modificări sub capotă decât la vedere.
Renault Megane nu este chiar cea mai proaspata apariţie din clasa compactă. Oarecum firesc, ţinând cont că vârsta medie a unui model este de şapte ani şi că, în ritmul logic al vieţii, oricine ajunge la un moment dat aproape de un punct terminus. Totuşi, emulaţia destul de intensă din clasa compactă din ultimul timp le-a forţat mâna francezilor să mute, din şah. Pentru a evita matul ce se zărea ameninţător de la modele relativ noi, cu multe atuuri la purtător, cum sunt Mazda3, Peugeot 308 sau chiar Honda Civic (De golf sau Octavia nici nu amintesc pentru că cele două modele au oricum un statut ˝privilegiat˝ printre clienţii din România), Megane a fost supus unei noi intervenţii chirurgicale (a se citi mecanice) de lifting.
Modificările optice de la exterior sunt vizibile doar în partea frontală dar, culmea, sunt mult mai evidente decât în cazul primului facelift. Când am văzut primele fotografii am strâmbat puternic din nas, întâlnirea faţă în faţă mi-a schimbat serios părerea. Megane arată interesant, nu voi fi patetic să spun că este frumos, dar are personalitate. Şi, de acum, afişează mândru în frunte rombul supradimensionat, motiv întâlnit pe mai toate vehiculele noi ale mărcii. La interior s-a mizat pe grefe tehnologice, cum ar fi sistemul multimedia Renault R-Link, un dispozitiv căruia îi poţi instala ulterior până la 50 de aplicaţii dedicate.
Modelul de test era configurat cu ultimul nivel de echipare (GT Line) – asta dacă nu considerăm versinea RS ca simplă echipare, cum fac unii, ci ca model de sine stătător, cum merită. GT Line este artificiul folosit de Renault pentru a-ţi oferi un model cu pretenţii ceva mai sportive. Iar în România se dovedeşte de bun augur, ţinând cont în primul rând de faptul că nu vine cu pachetul de drumuri grele, ca restul fraţilor, setări care transformă orice Megane in automobil mai confortabil decât este cazul, de multe ori. La GT Line, legenda spune că asupra setărilor sistemului de suspensie au zăbovit chiar specialişti ai diviziei RenaultSport, iar după primele viraje legate cu acest Megane mai pretenţios îţi dai seama că nu sunt doar speculaţii de mapă de presă. Maşina stă foarte bine pe drum, comparabil cu alte modele mai sportive din fire din clasa compactă. Păstrează totuşi un nivel de rafinament la rulare, de confort, pe care producătorii francezi mizează de obicei. Chiar şi direcţia este mai incisivă decât în cazul unui Megane neatins de miza GT Line, iar asta contribuie în plus la plăcerea condusului.
Într-o versiune pre-facelift am avut ocazia să conduc un GT Line însufleţit de o motorizare diesel de 1,6 litri şi 130 CP. O alăturare extrem de interesantă, asupra căreia era bine să reflectezi serios dacă erai în căutarea unei compacte echilibrate, nu foarte, foarte scumpă. De data aceasta am primit sub comandă o motorizare pe benzină. Tot 130 CP furnizaţi de un motor de, atenţie, doar 1,2 l. Deci francezii nebuni însufleţesc o maşină atinsă de magia RenaultSport cu un motor de dimensiuni atât de mici? Cam ciudat, dar nu la fel de ciudat precum indicatoarele de bord inscripţionate tot… RenaultSport. Cam mult, totuşi. Tot aici, dacă veni vorba, ţin să fac o paranteză şi să vin cu aprecieri la adresa scaunelor, puternic profilate sportiv, dar foarte comode la drum lung, asigură o tuşă pozitivă vieţii la bord. Provenienţa lor este tot de la o divizie ce se prescurtează cu două litere de tipar.
Revenind la convieţuirea în exploatare, modelul testat era echipat şi cu transmisia automată cu dublu ambreiaj EDC. Interesantă împerechere, o asociere ce asigura reprize bune şi foarte bune automobilului. Nici consumul de combustibil după 900 km de test nu a fost deloc rău, cu 6,1 l/100 km, ţinând cont că rulajul a fost 90% în mediul extraurban, dar, în acelaşi timp, şi că motorul având doar câteva sute de kilometri nu era foarte ˝aşezat˝. Recunosc pe această cale că pe lângă surprizele plăcute furnizate de reglajele mai sportive ale şasiului, ansamblul motor-transmisie a venit la rândul său cu multe aspecte de apreciat.
Mai trebuie doar să te împaci cu ideea că la cei 16.450 euro (preţ de bază) pe care îi plăteşti pentru această configuraţie vei primi un selector al cutiei de viteze ce pare proiectat de o firmă obscură de tuning din India şi că, dacă nu-ţi place culoarea albastră, va trebui să te mulţumeşti cu singura alternativă, albul din testul nostru. Care, dacă la exterior este interesant, la elementele interiorului nu pare alegerea cea mai inspirată.
| Date tehnice | 1.2 Tce |
|---|---|
| pret de baza | 16.450 euro cu TVA inclus |
| masa proprie/totala (kg) | 1.205/1.785 |
| L/l/h (mm) | 4.295/1.810/1.470 |
| volum portbagaj (L) | 405/1.160 |
| combustibil | benzina |
| cilindree (cmc) | 1.197 |
| putere max. (kW(CP)/rpm) | 97(130)/5.500 |
| cuplu max. (Nm/rpm) | 205/2.000 |
| cutie de viteze/trepte | automata/6 |
| viteza maxima (km/h) | 200 |
| sprint 0-100 km/h (s) | 9,7 |
| consum urban/extra/mixt (L) | 6,9/4,8/5,7 |
| norma poluare/emisii CO2 g/km | Euro5/130 |
