Test stabilitate 10 SUV-uri mici: probleme pentru Dacia Duster și Ford EcoSport

ȚINUTA DE DRUM

În căutarea limitelor

Dinamica laterală este pusă în valoare pe o pistă circulară . Se măsoară accelerația laterală maximă pe care automobilul o poate dezvolta și care, din motive practice, este exprimată în g pentru a putea fi comparată cu accelerația gravitațională. Se evaluează de asemenea modul mai mult sau mai puțin progresiv în care mașina pierde aderența. Astfel, sunt analizate cu atenție comportamentul, felul cum lucrează ESP-ul și abilitățile necesare ale șoferului pentru a păstra mașina pe traiectoria circulară.

Rezultatele sunt în tabelul de mai jos. În acest caz, suspensia și pneurile joacă un rol major. Contează foarte mult aici și poziția centrului de greutate pentru că un centru de greutate mai coborât contribuie la obținerea de accelerații laterale mai bune. Cel mai bun a fost Hyundai Kona, acesta fiind singurul la care accelerația laterală suportată, de 1,02 g, a depășit accelerația gravitațională.

Ca să vă faceți o idee, o accelerație laterală de 1g este o valoare standard minimă pentru mașini cu pretenții sportive. Astfel, rezultatul obținut de Kona este foarte bun având în vedere că este un SUV de familie și nu o mașină sport. Locul al doilea a fost ocupat de Fiat 500X, datorită unei suspensii foarte echilibrate și a unei asistențe foarte bune a sistemelor electronice.

Au urmat apoi VW T-Roc, Audi Q2 și Ford EcoSport cu performanțe similare. Pe locul 6 s-a clasat Jeep Renegade la care am apreciat funcționarea progresivă a sistemului ESP.

Plutonul este încheiat de Dacia Duster și Citroen C3 Aircross la care nu avem o evaluare pozitivă a controlului sistemelor electronice. Intervențiile ESP-ului sunt atât de conservatoare încât nu limitează doar prestațiile în viraje ci și ghidarea pe traiectorie, în special la modelul franțuzesc care plătește și aici tribut pneurilor all-season prezente pe modelul de test.

Testul se efectuează pe uscat pe o pistă circulară cu raza de 55 metri (vezi desenul de mai jos). Pilotul de test crește succesiv viteza până când atinge (și depășește) limita de aderență. Se măsoară accelerația laterală (în g) și se evaluează comportamentul.