Test stabilitate 10 SUV-uri mici: probleme pentru Dacia Duster și Ford EcoSport

STABILITATEA PE USCAT

Cum se pierde aderența

Dispunând de mulți ani de un circuit propriu cum este cel de la Vairano, tehnicienii de la Quattroruote au putut să dezvolte și să perfecționeze o serie de teste care pot evidenția calitățile dinamice ale unui automobil. Între acestea, testul de stabilitate în viraje este în continuare cel mai interesant și relevant și la acesta se face în principal referire atunci când se evaluează comportamentul unei mașini.

Prin efectuarea unei manevre extreme pe drumuri uscate, forțele care apar cresc considerabil și totul se întâmplă foarte repede. Pierderea aderenței roților poate declanșa fenomene greu de stăpânit.

Proba constă într-o schimbare bruscă de traiectorie în viraj cu o luare temporară a piciorului de pe accelerație. Ca și la schimbarea dublă de sens, proba se efectuează la viteze din ce în ce mai mari până ce se ajunge la o viteză limită peste care mașina nu mai poate trece fără să lovească jaloanele. Și în acest caz, este importantă atât de viteza de trecere cât și comportamentul mașinii. Este important ca eventuala pierdere a aderenței roților să aibă loc în modul cel mai progresiv posibil și ca reacția mașinii să fie eficientă și omogenă.

Rezultatele sunt în tabelul de mai jos. Cei mai buni la această probă au fost Hyundai Kona și Fiat 500X care nu doar că au trecut cu cea mai mare viteză printre jaloane, de 105 km/h, dar de asemenea, au avut un comportament echilibrat și astfel au fost ușor de manevrat și de controlat.

Un rezultat bun a obținut și Ford Ecosport dar și Jeep Renegade și Suzuki Vitara: ambele au avut ruliu, comportamentul lor nu a fost sportiv, dar siguranța pe traiectorie este asigurată de reglajul bun al suspensiei și de acțiunea atentă și precisă a sistemului ESP.

Dacia Duster și Renault Captur au trecut cu cele mai mici viteze dar ultimul loc a fost ocupat de VW T-Roc care a absolvit proba cu viteză mare aproape de liderii probei. De ce această clasare? Pentru că sistemul ESP a reacționat prea intruziv ceea ce a dus în final la pierderea direcționalității la roțile față.

În desenul de mai jos puteți vedea schematizarea testului de stabilitate pe uscat. Mașina se deplasează cu o viteză constantă pe o traiectorie curbilinie cu raza de 170 metri care corespunde unei curbe tipice de pe autostradă. Ajuns la ultimul jalon al coridorului de intrare, șoferul eliberează brusc accelerația și începe manevra de evitare. Acțiunea combinată de eliberare a accelerației și de rotire a volanului este un test serios pentru calitățile dinamice ale unei mașini în special pentru stabilitatea punții spate.