Un singur acronim poate descrie modul în care arată Toyota C-HR: OZN! C-HR respiră extravaganță prin toți porii. Probabil că artiștii departamentului de design de la Toyota au început schița cu spatele mașinii, pentru că au pus acolo tot curajul și toată imaginația adunate în istoria brand-ului japonez.
Foto: Bogdan Paraschiv
Atenție, a aterizat OZN-ul Toyota C-HR! Liniile sale îndrăznește și avangardiste o fac să arate de parcă tocmai a rupt bariera timpului și spațiului s-a rătăcit pe Pământ, la ani lumină de acasă. La 4,36 m lungime, 1,79 m în lățime și 1,55 în înălțime, marțianul C-HR-ul fabricat la uzina Toyota din Turcia are dimensiuni asemănătoare cu Nissan Qashqai.
Forma de boomerang a stopurilor, care vă este probabil familiară de la Honda Civic, îi garantează spatelui linii inventive, fără a fi însă, bizare. Deasupra lunetei, un eleron cu formă și dimensiuni îndrăznețe amplifică imaginea dinamică. Umerii lați și bara robustă asigură o înfățișare masculină, puternică. La capătul opus, configurație dinamică a farurilor LED și logo-ul conturat în albastru pentru modelul hibrid îi aduc un aer fresh.
- Design futurist
- Consum urban redus
- Poziția la volan
- Senzație de claustrofobie pe banchetă
- Portbagaj mic pentru clasa sa
C-HR are o formă de SUV Coupe, aplecat și bombat, un pic obraznic și senzual. Linia acoperișului coboară abrupt spre spate, iar pentru că mânerul ușii din spate este ascuns în montant, la o primă vedere, ai impresia că mașina are doar două uși. Mânerul amplasat acolo, paralel cu pământul, nu numai că este perfect funcțional, dar și arată foarte bine. Acoperișul abrupt coboară spre umerii lați și înalți și lasă puțin spațiu pentru geamuri, deci puțină lumină ajunge la cei de pe bancheta din spate. Dar senzația de claustrofobie de la interior poate fi anulată de spațiul la cap și la genunchi.
Pe bancheta din spate stă foarte bine și un pasager de peste 1,80 m, pozițiile contorsionate rămânând rezervate pentru alte SUV-uri cu titulatură de coupe. Pe portierele din spate, există suporturi funcționale pentru sticle sau pahare.
Un habitaclu modern asigură, la rândul său, o atmosferă futuristă. Comenzile, ecranul touch și consola centrală gravitează parcă pe o orbită imaginară, în jurul șoferului. O linie ornamentală în albastru neon – pentru pachetul Dynamic – înconjoară habitaclul pentru o senzație de continuitate. La versiunea mai elegantă Diamond, linia este maro, ca și nuanța scaunelor, pentru a-i atrage pe cei cu o viziune conservatoare.
Partea superioară a bordului cu asimetrie neconvențională este îmbrăcată într-un material cu aspect și textură de piele. Un pic deranjant pentru că oferă vizibilitate redusă, poate fi spațiul restrâns lăsat între oglinda retrovizoare și ecranul de 8 inchi. Trebuie să te apleci puțin, să-ți faci loc printre ele, pentru a vedea spre dreapta.
La capătul opus, portbagajul de 377 litri nu îți va permite să pui schiurile acolo, dar două-trei valize de dimensiuni medii vor avea loc lejer. Dacă vrei mai mult, bancheta din spate se rabatează cât ai clipi. Singura opțiune este însă o împărțire de 60/40. Dacă vrei și mai mult, Nissan Qashqai sau Audi Q2 vor fi pe placul tău.
În bord, versiunea hybrid are – în locul turometrului – cu un ceas digital care te ține la curent cu starea sistemului. Un volan ergonomic îți aduce în palme și la degete control deplin. Spațiile din consola centrală și de sub cotieră sporesc caracterul practic al SUV-ului hibrid. Însă un pic bizară este prezența mânerului în plafon, pe partea șoferului și absența sa în dreptul scaunelor din spate, acolo unde pasagerilor poate chiar le-ar fi util.
Am plimbat în oraș și pe drumuri naționale Honda C-HR Hybrid, cu un sistem de propulsive alcătuit dintr-un motor de 1.8 litri pe benzină (98 CP și cuplu de 142 Nm) și un motor electric (53 kW și 163 Nm) pentru o putere totală de 122 CP.
Dacă vrei să faci curse pe serpentine cu C-HR-ul hibrid, e bine să lași acasă astfel de idei, desi mașina stă excelent în viraje. Cutia e-CVT (Transmisie Variabilă Continuă) s-ar putea să ți se pară că face prea mult zgomot pentru nimic și ai senzația că nu te poți baza pe mașină în depășiri. Poate nu vei avea senzația că te înfige în scaun ca un motor turbo pe benzină. Dar până la urmă, cine alege hibrid, se axează pe consum, nu pe veleități sportive. Datele de fabrică anunță un consum de 3,8 litri. Mașina consumă mai puțin în oraș ca pe autostradă, asta e clar, pentru că acolo, motorul electric intervine mai des. În afara orașului, consumul nu a scăzut sub 5.8.
Să urmărești autonomia pe bord este ca un joc. Te bucuri de fiecare kilometru în plus și orice scădere a autonomiei, te deprimă. Dacă apeși cu forță accelerația, ambele motoare intră în acțiune și consumul crește.
În România, cel mai ieftin C-HR costă 19.560 de euro cu TVA inclus. Vorbim despre motorul turbo de 1.2 litri, cu 115 CP, tracțiune față și cutie manuală. Tracțiunea integrală și cutia automată CVT (3.240 euro) fac prețul să urce instant până la 27.910.
Modelul hibrid pornește de la 24.120. Mașina testată, cea cu propulsie hibrid și cutie automată, cu linia de echipare C-ULT, costă 26.850.
2 thoughts on “Test drive Toyota C-HR 1.8L HSD – Atenție, a aterizat OZN-ul!”
Cum se face ca la 1.8 L benzina are doar 98 CP?
Altfel cum ar fi putut să obțină un consum urban în jurul valorii de 4 l/100 km? 🙂 Evident, motorul pe benzină beneficiază de aportul celui electric.