Test comparativ Toyota Land Cruiser vs. Mitsubishi Pajero vs. Jeep Grand Cherokee

Toyota Land Cruiser evolueaza catre o noua generatie pastrand atuurile care l-au consacrat plus o tenta premium. Mitsubishi Pajero si Grand Cherokee nu se arata foarte impresionate.

Când spui „mașină de teren”, gândul te duce inevitabil la Toyota Land Cruiser, unul dintre cele mai apreciate modele 4×4, care și-a demonstrat aptitudinile de-a lungul timpului în condiții dure de lucru și locuri unde cel mai puternic câștigă. Penultima generație – Land Cruiser 120 – a pus la loc de cinste, pe lângă capacitățile în teren accidentat, și confortul pasagerilor.

La rândul ei, noua generație – 150 – duce mai departe atât tradiția 4×4, cât și grija pentru ocupanți, mediul înconjurător și partenerii de trafic. Interesant este că luxul și dotările nu-i dăunează în off road, cântărind considerabil mai puțin decât la principalii concurenți. Dotările sunt inutile, dar dacă le ai … te înveți ușor cu ele!

Un V8 mai mic

La nivelul caroseriei, remarc unele elemente preluate de la fratele mai mare V8, acesta nefiind un lucru tocmai rău. Partea frontală este o combinație interesantă între vechi (modelul 120) și nou (monstrul V8), fiind genul de mașină care, fie îți place la nebunie, fie o urăști de moarte. Din lateral este și mai greu să faci diferența în comparație cu V8. Față de vechea generație, Land Cruiser 150 este cu 45 mm mai lung şi cu 10 mm mai lat, renunțându-se totodată la roata de rezervă amplasată pe hayonul portbagajului în favoarea unei baghete de crom care încadrează numărul.

Când vine vorba de interior, noul Land Cruiser este mai pregătit ca niciodată să satisfacă și gusturile rafinate. S-a investit enorm pentru confortul pasagerilor, fiind considerabil mai bun decât concurența și cel puțin la același nivel cu SUV-uri premium precum Range Rover Sport sau X5. Ca și la V8, accentul este pus pe ergonomie, folosindu-se butoane generoase și bine studiate. Planșa de bord a fost redesenată, iar atenția acordata detaliilor îl impune fără drept de apel în fața lui Pajero sau Grand Cherokee. În plus, se oferă standard 7 locuri – al treilea rând de scaune fiind pliate/ridicate electric prin simpla apăsare a unui buton – și beneficiază de airbaguri tip cortină.

Dinamic vorbind, Land Cruiser 150 surprinde plăcut atât pe șosea, cât și în teren accidentat. La bază stă același propulsor de 3.0 litri și 173 CP, dar foarte economic (ex. pentru LC 150, cutie automată, consumul combinat este de 8.1 l / 100 km). Pe șosea se conduce considerabil mai plăcut decât Pajero, dar nu este la fel de sportiv precum Grand Cherokee. Direcția este un pic prea asistată pentru gusturile mele, dar la abordarea virajelor nu necesită corecții și nici nu îți dă emoții. Suspensia de ultimă generație care utilizează presiunea hidraulică în sistemul de stabilizare (același sistem precum cel de pe V8) a modificat în bine dinamica maşinii.

În off road este o adevărată revoluție în comparație cu vechea generație: rigiditatea șasiului a crescut cu 11% și a primit noi sisteme pentru deplasarea în condiții grele. Pe lângă reductor, diferențiale autoblocabile central și spate, Land Cruiser oferă, în plus față de cei doi concurenți, inovații precum Crawl Control cu 5 viteze de deplasare sau, cireașa de pe tort, Multi Terrain Monitor. Acesta din urmă este un sistem asemănător cu cel prezent la gama Land Rover, care asigură abordarea oricărui tip de drum cu unul dintre cele patru moduri de condus – „Noroi & nisip“, „Suprafaţă instabilă“, „Denivelări“ sau „Pietre“.

Alegerea corectă!

Land Cruiser 150 este peste măsura așteptărilor: pe șosea se comportă asemeni unui SUV compact, are un interior ce rivalizează cu cel al SUV-urilor premium, iar în teren accidentat este cu un pas înaintea celorlalți concurenți.

Acum câteva luni discutam cu un executive străin despre problema traficului din București. O discuție ca oricare alta, ne plângeam fiecare de parcă ar fi fost o competiție, dar ne simțeam bine lamentându-ne de parcă asta ar schimba ceva. Interesant, pe el nu îl deranjau mulțimea de SUV-uri full size din Bucuresti, deși la el, în Austria, un Q7 reprezintă mai degrabă o oportunitate foto decât o apariție cât se poate de comună. Ce nu înțelegea el era cum o mașină care poate transporta fără probleme șapte pasageri era folosită strict de o persoană. Logica nemțească este rareori compatibilă cu traiul nostru latin, probabil că va înțelege și el asta cât de curând.

Cu toate aceste nu m-am simțit deloc vinovat în cele trei zile în care am condus un Grand Cherokee având drept companie radio-ul și sticla cu apă. Căutarea unui loc de parcare a durat mai mult decât de obicei, iar banda din dreapta a rămas o amintire îndepărtată (nu încăpeam). Grav este că nici asta nu m-a deranjat, privind traficul de la înălțime eram mai calm, știam că dacă vreau, pot să îmi forțez norocul folosind cele 2.5 tone de mașină ca o armă de intimidare.

Dacă este un lucru pe care îl apreciez la americanii de la Jeep este că nu au încercat să îmblânzească o mașină, care prin definiție, ar trebui să fie pătrățoasă și agresivă. Oricât de rotunjite ar fi aripile, farurile sau ușa portbgajului nu ai cum să camuflezi o mașină de 4,7 m care cântărește cât două compacte.

Tipic american

La interior nu-ți vei putea explica pentru ce ai dat atâția bani. Cineva trebuie să îi anunțe pe americani că plasticele cu textură lemn vecine cu plasticele cu textură crom nu au ce căuta în aceeași frază ce utilizează cuvântul „premium“. Pe alocuri, materialele din Pajero s-au dovedit superioare, iar japonezii nu au avut nici măcar pretenția de rafinament. Singurul mod în care ai putea convinge un client să își cumpere un Cherokee ar fi să nu îi oferi ocazia să se urce în altă mașină din aceeași clasă, în special în noul Land Cruiser. Nici spațiul interior nu poate fi considerat un argument pozitiv, accept că Jeep-ul este cel mai mic din test, dar totuși vorbim despre o mașină de 4,75 m lungime, iar la aceste dimensiuni scuzele sunt puține. Ca să nu încheiem capitolul interior într-o notă complet negativă merită lăudată insonorizarea, propulsorul de origine Mercedes Benz fiind cel mai rafinat din test.

SUV Hot rod?

Până să ajung la volanul lui Cherokee am regretat nespus alegerea rutei București-Ploiești-Cheia. Atât Pajero cât și Land Cruiser nu au fost construite pentru drumurile dominate de serpentine și sunt foarte sincere cu privire la asta. Jeep-ul, pe de altă parte, nu îți pune calitățile de șofer la încercare. Se înclină mult mai puțin, are o direcție considerabil mai precisă și, de parcă toate acestea nu erau suficiente, este și cel mai ușor din gașcă.

Cred că este primul test comparativ când un reprezentant al școlii americane domină testele pe asfalt. Desigur, există și un revers al medaliei. Pentru o mașină cu veleități off-road suspensia este surprinzător de rigidă, te cam ții de volan că să nu sari de pe scaun și dacă ai vreo cafea prin mașină fii sigur că nu va trece cu brio testul. Sincer, nu aș încadra suspensia la capitolul aspecte negative, pentru că ultima oară când am verificat majoritatea clienților full size consideră drumul către cota 1400 ca traseu off-road.

Exact pentru acest tip de clienți a fost gândit și singurul buton care se ocupă de latura off-road (destinat cuplării reductorului). De restul se ocupă sistemul Quadra Drive II.

Există câteva modele care au făcut istorie în off road. Jeep a fost străbunicul tracţiunii integrale, iar în prezent se laudă cu faptul că poate transmite toată puterea motorului către o singură roată. Land Cruiser a căpătat în timp un statut de legendă prin fiabilitatea de care a dat dovadă şi, evident, capacităţile off road. Mitsubishi a câştigat de 12 ori competiţia Dakar, iar de şapte ori consecutiv. Dacă introducerile au fost făcute, să trecem la lucrurile care ne interesează.

Chiar dacă designul este printre ultimele lucruri luate în calcul atunci când te gândeşti să cumperi un off roader, schimbările radicale ale formelor caroseriei reprezintă un oarecare risc. Toyota a optat pentru domesticirea Land Cruiser-ului, acesta fiind acum mult mai rotunjit decât generaţia anterioară. Mitsubishi a dezvoltat treptat „înfăţişarea” lui Pajero, iar acesta pare că a trecut de-a lungul timpului prin mai multe face lift-uri. Până la urmă, cine ar vrea să schimbe total un lucru bun, care se vinde?

Postul de comandă

Nu trebuie să vă aşteptaţi să găsiţi piele Alcantara pe plafon şi scaune cu masaj, dar veţi fi surprinşi de calitatea materialelor din habitaclul lui Pajero. Există destul plastic, dar pentru elementele din interior nu s-a folosit acelaşi material ca cel din care se făceau vechile monitoare, cele cu tub, lucru pe care nu îl putem spune şi despre concurentul „american”. Aşadar, interiorul Mitsubishi întâmpină pasagerii cu piele sau imitaţie de piele în zonele cu care aceştia intră în contact, ecrane în tetiere, sistem de sunet performant şi le pune la dispoziţie un spaţiu impresionant. În comparaţie cu Mitsubishi, interiorul modelului Toyota se apropie mai mult de un automobil de clasa lux.

Vizibilitatea este bună către toate direcţiile, chiar şi către spate. În Pajero călătoreşti la înălţime la propriu, cam la acelaşi nivel cu un camion mai mic. Acest lucru îţi oferă posibilitatea să vezi peste majoritatea autovehiculelor aflate în trafic şi să anticipezi mai uşor eventualele situaţii neplăcute.

Vecini cu ursul

Modelele din testul nostru pot ajunge, dacă sunt echipate cu pneuri corespunzătoare, acolo unde numai ursul şi capra neagră mai pot. Având cutii de viteze automate, singurul lucru pe care trebuie să îl faceţi atunci când părăsiţi drumurile asfaltate, în cazul lui Pajero, este să mutaţi poziţia comutatorului amplasat lângă schimbătorul de viteze pentru a cupla şi puntea faţă. Următoarele poziţii ale comutatorului menţionat blochează diferenţialul central şi, respectiv, selectează reductorul. Acesta din urmă devine necesar doar atunci când vă aflaţi pe un traseu cu o înclinaţie destul de mare.

Pe drumurile asfaltate puterea motorului este transmisă în mod normal către roţile spate. Acest lucru permite obţinerea unui consum de combustibil impresionant, în timpul testului computerul de bord indicând sub 13 l/100 km. Motorul are patru cilindri dispuşi în linie, iar acest lucru poate fi considerat un dezavantaj, cel puţin pe hârtie. Dar, atunci când îl conduci, vei aprecia răspunsul imediat la apăsarea pedalei din dreapta şi reprizele de acceleraţie.

Modelul testat era echipat cu pneuri AT cu talon înalt, ceea ce amplifică înclinarea în viraje şi senzaţia de instabilitate. În aceste situaţii îşi spune cuvântul şi înălţimea maşinii. Dar, cu toate acestea, Mitsubishi se comportă mai mult decât decent pe drumurile virajate des întâlnite în zonele montane care, de multe ori, reprezintă destinaţia.

Date tehnice:	Toyota Land Cruiser	Jeep Grand Cherokee	Mitsubishi Pajero
Sasiu si caroserie
Motorizare	3.0 D-4D	3.0 CRD	3.2 DI-D
Nr. usi/locuri	5/7	5/5	5/7
Masa proprie/totala [kg]	2080/2990	2135/2750	2340/2845
Dimensiuni si capacitati
Lung/lat/inalt [mm]	4760/1885/1845	4750/1870/1470	4900/1857/1900
Ampatament	2790	2780	2545
Volum portbagaj [l]	620 (1935)	980 (1980)	215 (1760)
Motor si transmisie
Tip motor	3.0 D-4D	3.0 CRD	3.2 DI-D
Combustibil	Motorina	Motorina	Motorina
Cilindree [cmc]	2982	2987	3200
Sistem alimentare	common rail	common rail	common rail
Putere max. [kW(CP)/rpm]	127(173)/3400	160(218)/3400	147(200)/3800
Cuplu max. [Nm/rpm]	410/1600	510/1600	441/2000
Cutie de viteze	Automata/5	Automata/6	Automata/5
Performante si consum
Viteza maxima [km/h]	175	200	177
0-100 km/h [s]	11.7	9.7	11.7
Consum urban/extra/mixt	10.4/6.7/8.1	13.2/8.7/10.2	9.6/7/8
Emisii CO2 [g/km]	214	272	211