Jurnal de vacanță: cu Nissan Qashqai prin România

Ziua a treia

Strângem toate bagajele și pornim la drum, spre Reșița. Șoseaua virajată mă îmbie să urc în ture, asistat de cea mai bună cutie CVT de pe piață, dar protestele de pe banchetă îmi amintesc că nu sunt la o probă de viteză în coastă, ci într-o zi de concediu. Așa că las pedala, admirând decorul. Și am ce vedea. Dealuri domoale, stânci golașe, văi ample. Trecem pe la ansamblul morilor de apă de la Rudăria, dar, de îndată ce ajungem, o ploaie pe care, doct, aș numi-o ”cu spume” ne împiedică să coborâm din mașină. Pătura groasă de nori negri ne gonește spre cascada Bigăr. Da, o parte din ea s-a prăbușit, dar încă e frumoasă. O știam deja, și am ținut s-o vizitez și acum, după ce stânca s-a prăbușit. Nu m-a dezamăgit.

Chestiuni… lumești

Nici pălinca pe care un întreprinzător roșu-n obraji o vindea pe marginea drumului, cu 40 lei/l, nu m-a lăsat rece. Am umplut golurile din portbagajul lui Qashqai cu câteva sticle, am luat prânzul la unul dintre restaurante la preț mic și am pornit mai departe. În Reșița – de toate. De la oameni simpli, la castele de neam prost, cu turle demne de Catedrala Neamului, cu G-uri și Range-uri în curte, de-mi venea să-mi ascund Qashqaiul ca să nu-l agreseze.

Un oraș cu rădăcini în sec. al XV-lea, care a fost unul dintre centrele industriale ale țării, dar care pare (aproape) pus pe butuci în 2022 după Hristos. Cu toate astea, locomotivele istorice expuse la marginea sa sunt spectaculoase și meriră oricând o vizită! De cazat, ne-am cazat la Hotelul Turist din Stațiunea Secu, aflată pe un deal, la capătul asfaltului, în mijlocul pădurii. Pe scurt, zonă superbă, camere cu probleme, mâncare bună.

Ziua a 4-a

Gata pentru ziua 4 din vacanța cu Nissan Qashqai. Ne-am dedicat-o aproape în întregime unei plimbări romantice cu trenul. Nu genul ăla de romantism franțuzesc, ci romantism românesc din sec. XIX. A fost dată în folosință în 1863 și este prima linie feroviară montană din România și a doua din Europa. E o călătorie superbă, de 33,4 km, din care peste 22 sunt străpungeri în deal, presărată cu 14 tunelulri și 10 viaducte.

Durează vreo două ore, costă 54 de lei (dus-întors) și merită fiecare ban. Dar, atenție: ”nașul” o să-ți recomande o pizzerie în Anina, la care poți face rezervare chiar din tren, dar care nu are bere. Ori, pizza fără bere e ca nașul fără tren. Deci nu e musai să faci asta, mai ales că sunt și alte localuri în centrul Aninei.

➡ Poți rezerva bilete aici! 💡

Azi, Qashqai s-a întrecut pe sine. Cu drumuri județene lente, cu schimări domoale de nivel, în care am mers cu 60-80 km/h, profitând de frecarea redusă a anvelopelor pe asfaltul ud, a reușit un excelent 5,5 l/100 km, cu 5 persoane la bord!

Ziua a 5-a

Ziua 5. Rămâi cu bine, Reșița! Azi ne îndreptăm spre Hunedoara. Pe drum, am oprit la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, unde, cu 15 lei fiecare, am avut parte de o experiență interesantă. Excepțională din punct de vedere al emoției de a fi acolo unde, acum mai bine de 1900 de ani, se scria istorie. Mai puțin imersivă, pentru că mi-aș fi dorit ca, în fața fiecărei ruine, să am câteva schițe cu clădirea în sine, așa cum își imaginează istoricii că a fost. Așa, poate că și fiică-mea de 12 ani ar fi fost mai interesată.

În prețul biletului este inclusă și vizita la muzeul de peste drum. Acolo, te lămurești de ce erau în stare romanii și înțelegi că, în multe privințe, le suntem inferiori. Lângă poarta vechii capitale a Daciei, mănânci cei mai zemoși, gustoși, sățioși mici din România. Cred. Nu cred, sunt sigur! Sau, cre’ că sigur! Eu așa i-am simțit.

Biserica Densuș

Apoi, ne-am urcat în Qashqai și am strâns electric ”jaluzeaua” plafonului panoramic. Privind pătura groasă de nori negri prin sticla de deasupra capului, am pornit spre Hunedoara. În drum, ne-am mai permis o oprire, la Biserica Sfântul Ierarh Nicolae Densuș. Este una dintre cele mai vechi din România. A fost ridicată în sec. al XII-lea sau al XIII-lea, pe ruinele unei construcții din sec. al IV-lea.

Așteaptă să fie introdusă pe lista de monumente a patrimoniului UNESCO. Are acoperișul din plăci de piatră (!) și picturile au fost realizate în 1443. Qashqai a privit-o, s-a lepădat de orice gând necurat și, apoi, ne-a condus spre Hunedoara.

Apasă 4!