Ziua 6 – penultima din vacanța cu Nissan Qashqai
Le-am acordat dacilor dreptul la replică. Așa că am fost la Sarmizegetusa Regia, cea ”originală”, dinainte de războaiele cu Imperiul Roman. M-a impresionat mai tare decât Ulpia Traiana. Poate, pentru că mă identific mai mult cu dacii decât cu romanii. Poate, pentru că e poziționată într-o zonă mai greu accesibilă, în munții Orăștiei, fapt care-i conferă o aură mistică. Nu știu de ce, dar am simțit emoția până-n măduva oaselor. Biletul a costat 15 lei, dar am avut posibilitatea să luăm și un ghid audio, cu 20 lei. A meritat. Ne-a plăcut! Mult. O echipă de arheologi scotea la lumină câteva rămășițe fix când vizitam noi orașul antic, iar asta m-a ”înmuiat” și mai mult. Am cumpărat și un tricou cu Decebal la ieșire, și mi-am jurat că-mi las barbă. N-am făcut-o până azi.
În drumul spre următoarea destinație, grădinile lui Zoe, am oprit în satul Costești, unde am luat ”pe fugă” o plăcintă coaptă pe lespede. Gustoasă și degrabă savurată! Dar, cum călătorului îi șade bine cu drumul, ”o tăiem” spre Simeria. Acolo, ne așteaptă Arboretum Simeria, un parc dendrologic uriaș.
Aproape gratis
Până acolo, mi-am îndeplinit o ambiție ieftină pe care o am la fiecare test. Am reușit să consum, în medie, 1,5 l/100 km cu Qashqai, fără să pierd vremea, pe distanța a 11 km. Fals plat în coborâre, evident. Tu să nu faci ca mine!
Oficial, parcul dendrologic se întinde pe 70 de hectare și este o rezervație naturală protejată prin lege. Neoficial, e un loc în care să te pierzi cu orele, fără regrete. Să respiri adânc, să scapi de secolul XXI. Să pășești din realitate în poveste. Să evadezi din probleme în visuri. Să îmbrățișezi copaci, să te întinzi pe băncuță, la umbra puzderiei de frunze și să nu-ți pese de nimic. Să serbezi viața. Totul, în schimbul a 10 lei.
Grădinile lui Zoe
Cu plinul de fericire făcut, căutăm preaplinul. Deci am luat drumul localității Banpotoc, pentru o destinație mi-nu-na-tă. În esență, I Giardini di Zoe este o grădină realizată de un italian stabilit în România, și dedicată nepoatei sale, Zoe. O oază de culoare între coline, a cărei vizitare costă 15 lei, și care impresionează prin tufele tunse la milimetru, prin formele ”trase la rotring”, prin florile parfumate și vii, mai ales după ploaie, așa cum am găsit-o noi. Unde mai pui că urcă pe deal, deci are acea perspectivă care îi adaugă frumusețe.
O fântână arteziană, câteva băncuțe, arbori decorativi presărați ici-colo și, în general, o conlucrare perfectă între vegetație și piatră, menită să-ți bucure privirile. În sfârșit, în drum spre cazare, am poposit la Mânăstirea Prislop, unde se odihnește Arsenie Boca. Firește, la sugestia celor mai bătrâni dintre noi, care n-au vrut să scape ocazia de a se ruga și a-și încărca bateriile. Cei mai tineri, (și ei, cu credință în Dumnezeu, dar care știu că nu trebuie să treci prin biserică pentru a ajunge la Cel de Sus), adică eu, au ridicat drona pentru a-l filma și fotografia pe Qashqai, în ultima seară de vacanță. O seară cu un apus minunat, pe care l-am surprins în toată splendoarea lui!
Apasă 5!
