Pe timpul funcţionării motoarelor cu aprindere prin scânteie pe electrozii bujiilor apar depuneri care înrăutăţesc condiţiile de funcţionare.
Depunerile sunt formate în principal din funingine rezultată în urma arderii parţiale a unor hidrocarburi din benzină şi a particulelor de ulei pătrunse în cilindri. Amestecul de funingine şi ulei ars depus pe electrozi şi pe izolatorul bujiilor conţine particule de carbon bune conducătoare de electricitate care scurtcircuitează parţial electrozii micşorând intensitatea curentului de descărcare şi înrăutăţind în acest fel condiţiile de ardere din cilindri.
În cazul unui motor nou sau puţin uzat, cu instalaţia de aprindere şi de alimentare (carburaţie sau injecţie) reglate corespunzător, bujiile se autocurăţă, iar depunerile sunt foarte puţine şi nu influenţează prea mult regimul de funcţionare. Dacă motorul prezintă un anumit grad de uzură şi unele dereglări în instalaţiile de aprindere şi de alimentare, ancrasarea bujiilor devine mult mai accentuată.
Ancrasarea se mai produce şi atunci când nu se utilizează bujiile recomandate de fabricantul motorului. Prima măsură ce trebui luată este controlul periodic al bujiilor (cel puţin o dată la 5.000 km) şi curăţarea lor atunci când sunt ancrasate.
Dar curăţarea nu este suficientă dacă nu s-au înlăturat cauzele care au produs ancrasarea şi trebuie mers la un atelier care se rezolve şi cauzele acestei deficienţe, cauze existente de obicei în instalaţia de alimentare sau cea de aprindere.
