Kaliningrad (în germană Königsberg, în poloneză Królewiec, iar în lituaniană Karaliaučius), este oraș centru administrativ al regiunii cu același nume, care este o exclavă rusă la Marea Baltică. Are aproape 460 de mii de locuitori și a fost fondat în anul 1255 de către germani.
- Fondat: 1255
- Populația: 459.000
- Distanța față de Moscova: 1235 km
Königsberg, care în română ar fi “Dealul Regelui”, este situat la gura de vărsare a râului Pregel în Marea Baltică, pe peninsula Frișe Nehrung, un canal de 50 km, prin Pilau, ce leagă orașul de mare. Ținutul de la Marea Baltică, în jurul anului 1000 e.n., era locuit de popoarele baltice “pruți”. În anul 1225 a fost întemeiat primul ordin (al teutonilor) de călugări germani, prin ordinul regelui Boemiei Ottokar II, ce a cucerit cetatea existentă de lemn, înlocuind-o cu o cetate construită din piatră ,”Königsberg”, ce folosea călugărilor ca fortăreață împotriva necredincioșilor “pruți”.
În regiunea cetății apar trei orașe germane Altsstadt, Löbenicht, Kneiphof, fiecare cu o administrație proprie. După distrugerea cetății de către pruți, în 1263, comunitatea germană din jurul cetății a fost refăcută. În anul 1286 comunitatea aparținea de Hansa, cu drepturi depline de oraș al Hansei – 1340.
În 1525 marele magister al ordinului călugărilor (teutoni) Abrecht von Brandenburg-Ansbach schimbă statutul de “Țară a ordinului călugărilor” în “Principatul Prusiei”, fapt ce duce la reorganizarea provinciei. După anul 1466 aparține de statul prusac Pommerellen și Ermland, denumit ducatul Prusiei. Ulterior, o parte din regiune a fost unită cu Polonia,
Prin manevre politice iscusite, prințul Friedrich Wilhelm von Brandenburg reușește să obțină suveranitatea deplină asupra ducatului Prusiei căruia îi aparțin orașele Labiau (1656), Wehlau (1657). Friden von Oliva 1660 a înăbușit o revoltă cauzată de impozitele mari care erau necesare întreținerii armatei, sumă pretinsă de Polonia (al cărui vasal rămâne mai departe).
Abia în 1701 devine din “Ducatul Prusiei”, “Regatul Prusiei” și prințul Friedrich III poate să se încoroneze, la 18 ianuarie, în Königsberg ca regele Friedrich I din Prusia. Abia în anul 1772 va fi numit “Frederic cel Mare” rege al Prusiei (fiind regele Prusiei de Est și Prusiei de Vest). Trei orașe, Löbenicht, Altstadt și Kneiphof se alipesc, în 1701, orașului Königsberg, care este capitala statului Prusia de Est.
Prusia devine din nou teatru de război în timpul lui Napoleon Bonaparte, trupele prusace fiind învinse (1807). După înfrângerea suferită de Napoleon în campania militară împotriva Rusiei, începe și în Prusia de Est reorganizarea unei lupte de eliberare, în 30 decembrie 1812 având loc Convenția militară de la Tauroggen între generalul prusac Yorck și comandantul armatei ruse Hans Karl von Diebitsch.
Între anii 1829 și 1878 ambele provincii, “Prusia de Est” și “Prusia de Vest”, au fost unite împreună ca Prusia, Königsberg fiind mai departe capitala provinciei. Apoi, după 867 Prusia devine parte a “Uniunii Germane de Nord”, iar din anul 1871 a aparținut (Imperiului) Germaniei (Al II-lea Reich). Deoarece, la sfârșitul Primului Război Mondial, împăratul este obligat să abdice, în anul 1919 Friedrich Ebert devine președintele Germaniei.
După atacarea Uniunii Sovietice de către trupele Wehrmachtului, în 22 iunie 1941, orașul Königsberg va suferi bombardamente sovietice. Aceste atacuri aeriene încetează la pătrunderea trupelor germane mai adânc pe teritoriul sovietic, orașul fiind cruțat de distrugerile războiului până în noaptea de 26 spre 27 mai 1944, și 30 august 1944, când o mare parte a orașului, printre care centrul, catedrala, cetatea sunt distruse de bombardamentele britanice, orașul arzând mai multe zile. După aceste bombardamente s-au înregistrat 4.200 de morți, iar un număr de 200.000 de locuitori ai orașului au rămas fără adăpost.
Timp de trei luni s-au apărat locuitorii orașului încercuiți de armata sovietică, fiind complet izolați, fără ajutor din Germania. Numai cu câteva săptămâni înaintea sfârșitului războiului armata sovietică a reușit să pătrundă în oraș, soldații dând dovadă de-o cruzime deosebită (a intrat în istorie masacrul unei comunități masacrul din Metgethen din luna februarie 1945). Deoarece atacanții sovietici ajunseseră în Piața Universității, unde se afla buncărul lui Otto Lasch, conducătorul militar al orașului, la data de 9 aprilie 1945, după o luptă crâncenă, cu pierderi însemnate de ambele părți, acesta se predă.
Prin Conferința de la Potsdam, Puterile Învingătoare au hotărit ca nordul “Prusiei de Est” să treacă sub administrație sovietică. La data de 17 octombrie 1945 Uniunea Sovietică a integrat partea anexată sub numele de “Kaliningradskaia Oblast” (Regiunea Kaliningrad,) cu capitala regiunii Kaliningrad (Königsberg), iar în 1946 numele orașului devine Kaliningrad. Iar ulterior germanii au fost trimiși în țara lor natală.
Orașul mai este cunoscut pentru că face parte din regiunea care deține 90% dintre resursele mondiale de chihlimbar, dar și pentru că aici s-au născut, între alții, Leonhard Euler, fondatorul topologiei, filosoful Immanuel Kant, laureatul Premiului Nobel pentru chimie Otto Wallach. Dincolo de istorie sunt mulți însă care susțin că el a fost ales între gazdele Campionatului Mondial pentru că aici s-a născut Liudmila Putina, soția președintelui rus.
