Zi de instrucţie în stil JDM – Mazda MX-5 la pas cu Nissan 370Z Nismo

Am așteptat mult momentul primului test cu Miata, Mazda MX-5, în România. Pentru a-i da un aer „Japanese Domestic Model” veritabil am luat un companion de drum, o rețetă diametral opusă de distracție la volan, un golănaș care să ne completeze perfect scenariul de tip Training Day din acea descindere senzațională pe Transbucegi.

Pe 21 septembrie 2001 ieşea la lumină, în sălile de cinema, povestea lui Alonzo Harris şi a lui Jake Hoyt. Primul, interpretat magistral de către Denzel Washington, era un detectiv rasat, uns cu toate alifiile, corupt şi corect totodată, o vulpe, un şarpe de om. Al doilea, mocofan, jucat de Ethan Hawke, era la început de drum şi avea să-i fie învăţăcel pentru o zi. Filmul Training Day a devenit un clasic, capodoperă pentru care nea Denzel a pus la umplut de praf pe raftul de acasă şi un pui de Oscar.

La 14 ani distanţă, pe frumosul Transbucegi, noua generaţie Mazda MX-5 (Miata) îmbrăca parcă rolul avut atunci de Hawke. Mică, timidă, plăpândă, cumva prea firavă pentru lumea noastră din ce în ce mai sofisticată. Şi pentru că am vrut să scriem frumos povestea, i-am găsit un Denzel Washington în ˝persoana˝ lui Nissan 370Z Nismo. Miata este un roadster pur, uşor ca o pană cu cele 975 kg ale sale, cu punte motoare spate, plafon textil cu acţionare manuală, motor micuţ şi nu foarte puternic (131 CP), dar distractivă, teribil de precisă şi de dinamică.

Nissan 370Z este cumva la polul opus. Coupe de performanţă, trecut prin ghearele diviziei Nismo, are un motor gigant pentru zilele noastre, de 3,7 litri, 344 CP şi de aproape două ori greutatea Mazdei. Ei bine, da, acestea sunt două dintre cele mai puriste căi japoneze de a face treabă – mândria JDM. Iar noi le-am scos la plimbare umăr la umăr.

Miata se află la cea de-a patra generaţie, prima încarnare având loc în 1989. Este cel mai de succes model sport cu două locuri din lume, bătând deja la poarta celor 1.000.000 de unităţi comercializate în total. Deşi e o mini-maşină, este tratată cu un respect extraordinar în SUA; în patria oamenilor care cu greu reuşesc să se strecoare la volan. Asta pentru că filosofia ei, de a miza întotdeauna pe simplitate şi pe un preţ cât mai redus a transformat-o într-un automobil care va rămâne definitiv în istorie.

Pur şi simplu, Miata
Câteva sute de metri, distanţa dintre două-trei semafoare din Bucureşti, mi-au fost suficienţi pentru a emite un gând care până la sfârşitul testului s-a transformat în convingere. Cred că dacă Ferdinand Porsche ar fi trăit azi şi ar fi fost nevoit să-i dea un calificativ noii Mazda MX-5, ar fi acordat fără nicio urmă de regret 5 stele. Asta pentru că Mazda păstrează o reţetă după care a funcţionat ani de zile şi maestrul Ferry. Degeaba ai putere dacă vine la pachet cu greutate şi degeaba ai putere dacă nu ştii să o aşezi pe drum, să o controlezi. Exact asta face MX-5 cel mai bine, ştie să citească drumul, masa redusă de sub o tonă o ajută să fie extrem de agilă, în ciuda motorizării de 1,5 litri şi a celor doar 131 CP.

Cu mâna pe inimă spun că nu m-am mai simţit atât de bine la volan de mult timp. Iniţial, la primele date furnizate oficial de Mazda, am strâmbat din nas la această motorizare. Mi-am muşcat limba acum. Motorul cu capacitatea celor care însufleţesc taxiurile Logan diesel este o senzaţie. Avid de ture, urlă să-l treci pragul celor 4.000 de rotaţii, ca de acolo să se agite nestingherit chiar şi peste 7.000 rpm. 150 Nm nu sunt mulţi, dar în marea majoritate a timpului te deservesc în absolut orice nevoie.

E distractivă în oraş, deopotrivă adorabilă la drum lung. E fascinant să mergi cu părul în vânt pe autostradă, dar nu mai mult de viteza legală, asta dacă nu vrei să-ţi faci abonament la ORL. Totuşi, odată ajunşi pe Transbucegi, am constatat că toată reţeta minunată ar mai fi avut nevoie de ceva Nm şi de 10-20 CP în plus. La felul în care se poartă pe virajele în urcare, la modul precis în care abordează fiecare inflexiune a drumului, MX-5 se simte puţin gâtuită. Nu e deranjant, dar e ceea ce lipseşte pentru a fi perfectă pe deplin. Aici ar putea fi de ajutor configuratorul Mazda, care listează şi o motorizare de 2 litri şi 160 CP, dar până la un viitor test în care să ne convingem dacă ar putea fi ceva mai distractiv decât 1.5-ul SKYACTIV-G mai răbdăm.

Nu poţi povesti despre cum te încântă Miata la volan fără a aminti de etajarea foarte bună a cutiei de viteză şi de timoneria excelent setată. Operă de artă şi nu alta, o nebunie să te joci cu selectorul scund şi cu a lui cursă scurtă, cu precizie chirurgicală. Şi tot pe această lungime de undă se găseşte şi direcţia foarte precisă, poate un pic, un pic cam prea moale, dar şarmant de comunicativă!

Plafonul textil este proiectat ingenios, este uşor şi manevrabil la nivel de mintea cocoşului. Iar dacă cineva se va plânge că e manual este suficientă o demonstraţie de pliere în 3-4 secunde, cu o singură mână, pentru a demonstra că toată hidraulica din lume păleşte în faţa omului îndemânatic. Scaunele sunt la rândul lor foarte bine desenate, primitoare cu pasagerii şi de bază în momentele în care calci Miata pe coadă. Portbagajul are aspect de geamantan şi se deschide doar când maşina este oprită şi numai din telecomandă. Un pic cam prea prost gândit.

Anvelopele au dimensiunea 195/50 R16 şi te determină să crezi că odată decuplat ESP-ul te transformi în drifter gata să dea şi autografe. Nu e aşa, nici măcar pe ud, pentru că cei 150 Nm chiar nu pot face minuni, deci
Miata este destul de sigură de condus chiar şi de către cei care se tem de derapajele necontrolate. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre cei 371 Nm trimişi către gumele 285/35 R19 ale lui Nismo. Scoate-i electronica şi te duci în bălării dacă nu te ştii bine cu covrigul.

La fel de simplu, Nismo
Nissan 370Z este un automobil special. Dacă eşti mai catolic decât Papa îi găseşti neajunsuri şi alternative la performanţe. Dacă eşti petrolhead îl ridici în slăvi, pentru că este un coupe din armada de tradiţie Nissan. Versiunea Nismo dezvoltă 344 CP dintr-un V6 greoi. E un coupe de şcoală veche, cu bonusul conferit de faptul că vine şi cu transmisie manuală cu şase rapoarte şi sistem inteligent de sincronizare a treptelor (S-Mode: Sincro-rev) – bun, foarte bun, excelent!

370Z Nismo horcăie frumos, trage la fel, cuplul motor pune simpatic în mişcare hardughia de 1,8 tone. Te simţi vânjos când te apuci de volanul tapetat superb cu alcantara şi când tragi cu sete de selectorul transmisiei. Accelerarea nu e uimitoare, dar e acompaniată de o coloană sonoră de avion în forţaj. Direcţia e grea şi precisă, ca pentru un om care nu bea niciodată bere cu lămâie, iar logo-urile Nismo pândesc peste tot. Divizia Sport a celor de la Nissan (Nissan Motorsport International Limited) a pus un strop de magie în 370Z. Elementele optice îl fac mai agresiv, iar burlanele folosite pe post de ornamente finale ale sistemului de evacuare sunt geniale!

E atât de complicat să nu-ţi placă Nismo. Poate doar un pic mai puţin complicat decât să nu-ţi placă Miata. Fiecare e dintr-o poveste, diferite total, dar fiecare face atât de bine acelaşi lucru: zâmbete, senzaţii, adrenalină, viaţă frumoasă. E ca şi cum ai avea de ales dintre frişcă şi ciocolată, când tu eşti un gurmand notoriu. Uneori vrei să fii Alonzo Harris, dar, la fel de bine, de multe ori visezi să fii Jake Hoyt.